Viata ca un dans

Articol scris de Andreea Voroneanu, Antrenor pentru minte si suflet.

Saptamana trecuta am explorat dansul improvizat de contact, 4 zile, alaturi de niste oameni minunati. E un mod de a  dansa intotdeauna conectat la un partener, despre care poti afla mai multe daca te uiti la acest scurt filmulet.

Kybalionul (Manualul clasic de alchimie hermetica) vorbeste despre unul dintre cele 7 secrete sacre ale materializarii: principiul corespondentei, care se poate rezuma la: Cum e sus, asemenea e si jos; cum e jos, asemenea e si sus.

De-aia spun si eu: precum in dans asa si in viata, precum in viata asa si-n dans.

Dansul improvizat de contact m-a invatat despre relatii, despre iubire, despre mine. Iata deci ce-am primit, intr-o ordine aleatorie.

In dans: important e sa gasesc punctul de contact cu partenerul meu si sa mentin intotdeauna conexiunea. Partenerul cu care sunt e  cel mai minunat din lume, pentru ca e singurul care e cu mine acolo in acel moment, singurul cu care construiesc acea experienta. Sunt  momente in care pierdem contactul vizual, dar intotdeauna ceva ne tine impreuna.

Ce am invatat? Sa onorez omul cu care aleg sa traiesc o experienta. Cand suntem impreuna,  co-creatori a ceea ce traim, bucuria momentului e data de cat de mult stam in  contact unul cu altul, cat de mult ne simtim si ne acordam credit unul altuia.Partenerul meu dintr-o experienta e singurul  care e acolo atunci si prin urmare singurul care conteaza. N-are importanta cine ar putea fi in locul lui si nici macar cum ar putea fi el altfel, schimbat si ajustat dupa propria-mi placere sau visare.

In dans: ambii parteneri sunt acolo sa danseze. Cadrul  e clar, intentia e stabilita si muzica e aceeasi pentru amandoi.

Ce am invatat?
Am inteles ca de multe ori am suferit cand nu am stabilit clar si de comun acord cadrul de desfasurare a relatiei proaspat infiripate. Au urmat asteptari diferite si neimplinite, proiectii nejustificate si dezamagiri. Acum imi asum sa ma intreb ce-mi doresc de la o relatie, sa comunic si sa primesc si intentia celuilalt. In caz de sincronicitate, mergem pe acelasi drum. Daca nu, ne luam ramas bun cu drag si respect si mergem mai departe separat.

In dansul improvizat de contact, pentru o desfasurare armonioasa e necesar ca cei doi parteneri sa impinga unul in celalat cu forte egale, pentru ca intregul sa fie in echilibru.

Ce-am invatat?
Intr-o relatie, e necesar ca fiecare din noi sa-si asume sa-si aduca  jumatatea sa de contributie. Cand unul impinge mai mult decat altul, e doar o  chestiune de timp pana totul se naruie. Si pana atunci, cel ce impinge prea tare e obosit si frustrat, iar celalat invadat si speriat. Devin din ce in ce mai constienta de nevoia de a pastra echilibrul in orice relatie, de a primi si  a darui armonios.

In dans: mi-a fost atat de greu sa am incredere in parteneri ca ma pot sustine, ca ma pot ridica si ca sunt acolo pentru mine. Iar lipsa mea de incredere, m-a facut sa ma crispez, sa –mi blochez respiratia si  sa devin cu atat mai grea si mai greu de sustinut.

Ce-am invatat?
Increderea e fundatia oricarei relatii si fara ea orice constructie se darama. Cand aleg un iubit, un prieten sau un partener de afaceri e fundamental sa aleg  sa am incredere. E singurul mod in care sustin cu adevarat ceea ce construim impreuna. Si am mai invatat ca increderea in altii e de fapt incredere in mine.  Ca si de-o fi sa cad, am in mine tot ce-mi trebuie sa ma ridic din nou. Increderea in altii e si dragoste de sine si credinta ca sunt sufiecient de  buna, de “iubibila” pentru ca cineva sa aleaga sa fie alaturi de mine si sa ma sustina.

In dans: dupa o vreme de dans cu un partener se naste  o energie care este suma plus inca ceva a energiilor noastre. Daca esti atent la acea energie, ea isi implineste singura potentialul maxim si ii cheama pe parteneri sa curga impreuna, fluid dintr-un gest in altul. Energia asta se simte cel mai bine cu ochii inchisi, conectat la inima si cu toata atentia in prezent.

Ce-am invatat? Sa-mi scot nasul din propria mea experienta si sa ma deschid spre faptul ca lucrurile se intampla si la un alt nivel, dincolo de mine. Fiecare alegere a mea, creaza si influenteaza mai mult decat propria mea experienta si e important  sa-mi asum acest lucru. Atunci cand relationez cu cineva, pot aduce acolo iubire si lumina sau dimpotriva frica si confuzie. Si in functie de ce seminte aduc, asa roade culeg si culegem.

In dans: au fost momente cand m-am simtit inconfortabil, speriata sau agresata. Si n-am spus nimic, m-am retras in mine si atunci s-a rupt conexiunea. Prizele n-au iesit sau dansul s-a blocat.

Ce-am invatat?
Sa spun atunci cand cineva imi incalca limitele de confort, sa comunic si sa ma bazez pe partener pentru a gasi impreuna solutia. In trecut mi-a fost mult mai simplu sa ma inchid in mine, sa fug sau sa atac. Astazi, am inteles ca singura solutie care serveste tuturor este sa-mi deschid inima, sa am curaj si sa comunic.

In dans: m-am bucurat de dans numai cand nu m-am mai luat in serios si nu am mai incercat in zadar sa fac totul perfect.

Am invatat, din nou, ca viata e o calatorie, nu o destinatie si ca bucuria se afla doar in momentul prezent oricat de imperfect e el. Si ca da, viata e mult mai frumoasa alaturi de alti oameni.

In dans: cand dansez singura ma simt libera, centrata, vesela si e minunat. Dansul in doi e mai dificil, cere mai multa atentie si concentrare, mentinerea contactului cu celalat si comunicare constata. Mai cere sa iti asumi sa fii acolo, alaturi de celalalt cu propriile lui nesigurante si  imperfectiuni. Dar cand iese e magie: libertate, centrare si veselie la puterea  n.

Ce-am invatat?
Traiul impartasit cu cineva multiplica exponential orice stare. Am invatat ca imi doresc aceasta experienta si ca vreau  sa aduc in relatii, pentru a fi multiplicate,  dragoste,  joc, armonie, bucurie si  intelepciune. Si cat mai putin din orice s-ar afla la polul opus.

In dans si in viata aleg sa traiesc in momentul prezent, sa ma simt pe  mine si ce inseamna conectarea la altii si sa ma abandonez fluxului.