Montague versus Capulet sau razboiul modern pentru independenta cuplului

Sursa: 121.ro

Exista o vorba care spune sa-ti privesti cu atentie soacra, daca vrei sa stii cum va arata partenera ta peste 20-30 de ani. Si o alta care spune ca iti cauti sotia dupa chipul si asemanarea mamei tale.

de Oana TOTORA, Personal Matchmaker si fondator Umbrella For Two

Dincolo de umorul situatiei, lucrurile nu sunt 100% gluma. Dintre relatiile pe care le traim de-a lungul vietii, relatia cu parintii este cea mai puternica din punct de vedere emotional. Ea conduce spre obiceiuri si comportamente profund inradacinate in noi si ne marcheaza pentru tot restul vietii, inclusiv la nivelul comportamentului nostru ca partener intr-un cuplu.

Mai mult decat atat, tindem sa ne comportam ca unul din parinti sau sa atragem un partener care seamana cu unul dintre parintii nostri si, astfel, sa refacem ceva din relatia parintilor nostri in relatiile noastre. Preluam cu usurinta comportamentele si atitudinile de la parintele cu care ne identificam, pe care il stim, il cunoastem, cu care suntem obisnuiti si care ne este apropiat si ne cautam un partener care sa fie asemanator cu celalalt parinte, pentru a ne completa.

“Adica voi trai cu soacra in fiecare zi a vietii mele?”, v-ati putea intreba. Raspunsul e simplu: veti trai cu ce ati vazut si invatat demult de la soacra, socru, mama si tata si nici macar nu sunteti constient de unde provin. Iata un reper sa le detectati: cand aceste comportamente, tendinte se repeta, desi ele va conduc invariabil spre esec, dezamagiri, suferinte, neimplinire, aceste “greseli repetitive” pot avea radacini in familia voastra. Vestea buna este ca nu trebuie sa se intample asa la nesfarsit. Daca deveniti constient de ce e al vostru si ce e al parintilor vostri, va dezvatati de a “face ca ei” si traiti in prezent, atunci veti construi impreuna cu partenerul modul vostru propriu de relationare.

Ce-i de facut cand familiile Montague si Capulet se intalnesc in livingroom?

In fiecare casa locuiesc cei 2 indragostiti si parintii acestora, chiar daca prezenta lor nu este una fizica. Modelul parental poate fi o premisa foarte sanatoasa pentru construirea unei relatii de cuplu, atata vreme cat exista similaritati intre familiile celor 2 parteneri. Uneori, insa, cand famiile nu au prea multe in comun ca mod de relationare si principii de viata, modelul parental poate afecta semnificativ armonia unei relatii.

Te iubeste, dar nu stie sa isi exprime emotiile. Ti-ai dori sa se implice si el, macar din cand in cand, in problemele concrete ale vietii domestice. Nu negociaza, ci are tendinta sa dicteze. Ii este greu sa aiba orice gest de tandrete in public. Ti-e greu sa-ti amintesti ultima data cand a facut planuri impreuna cu tine.

Cu ce avem de-a face? Cu un razboi pentru independenta cuplului, pe care il ducem in fiecare zi. Nu te supara prea tare si gandeste constructiv: motivatia gesturilor noastre rezida in modelul parental al fiecaruia dintre noi. Solutia nu vine niciodata pe tava, trebuie sa o cautam impreuna, astfel incat in relatia noastra sa ramanem doar 2.

Cum ramanem doar 2 in cuplu?

Construind in fiecare zi, daca ne dorim o relatie sanatoasa, asa cum ni se potriveste noua, nu o copie a relatiei parintilor nostri. Ceea ce a functionat pentru ei nu este neaparat valabil, ca model de relationare in cuplu, si pentru noi. Suntem personalitati diferite, traim timpuri diferite, avem ritmuri de viata si dorinte care poate nu coincid cu ale parintilor nostri. Inconstient, ne dorim sa fim ca tatal si urmam modul mamei de a face lucrurile. Insa pentru fiecare dintre noi, modul corect de a functiona este propriul mod de a vedea si trata lucrurile. Cuplul isi castiga independenta si dreptul de a imparti la doi acelasi spatiu in momentul in care partenerii gasesc propriul lor mod de relationare, calea comuna catre echilibrul relatiei. Iar pentru asta, fiecare trebuie sa identifice pe de o parte “bagajul” cu care a intrat in relatie, iar pe de alta parte, ceea ce il defineste pe el ca partener in acea relatie, care sunt dorintele, asteptarile, motivatiile sale personale. O analiza care uneori dureaza ani de zile.

Un demers complex, de lucru cu tine insuti si de lucru in echipa, alaturi de celalalt, fiindca indragostirea si convietuirea sunt doua lucruri diferite. Un demers care incepe dupa primii 2 ani ai unui cuplu, cand “indragostirea” nu mai este suficienta pentru a tine ascunse modelele parentale, iar acestea ies la suprafata.

Un demers care presupune iubire, rabdare cu tine si cu celalalt si dorinta de a ramane doar voi in relatie, aceasta insemnand sa construim, sa incercam noi moduri de reactie, noi abordari, atitudini noi – pana gasim calea care ni se potriveste.

Sau poate fi un demers care nu are loc niciodata, pentru ca este mai comod sa lasam lucrurile asa cum sunt. Si continuam sa traim intr-o confruntare perpetua intre Montague si Capulet, doua familii in rivalitate. O lupta care nu se duce in strada, ci in fiecare spatiu in care relationam ca si cuplu.

Tu cum alegi sa fie relatia ta?

Anunțuri

Eyes wide shut sau mitul lui Fat Frumos si Ileana Cosanzeana

Sursa: 121.ro

Trebuie sa mi se intample candva!”.
“Exista cineva acolo pentru mine cu siguranta, va veni el!”
“Fiecare sac isi are peticul lui!”

de Oana Totora, fondator Umbrella For Two (www.umbrellafortwo.ro)

De mici, citim basme, auzim povesti, vedem filme de dragoste. Crestem cu mitul lui Fat-Frumos, invatam ca partenerul trebuie sa fie unul ideal si multi dintre noi isi petrec viata cautandu-l pe print sau asteptand-o pe printesa. Crestem cu certitudinea ca exista cineva acolo pentru noi, special creat de catre o entitate superioara si a carui unica menire in viata este sa ne faca pe noi fericiti. Si ca, dincolo de controlul si vointa noastra, vom merge ca doi magneti unul catre celalalt si ne vom da seama, in clipa in care ne intalnim, ca suntem suflete pereche.

De cele mai multe ori, insa, in momentul intalnirii “magice” nu auzim nicio voce misterioasa care sa ne sopteasca la ureche “Aceasta este persoana pe care o astepti si cu care vei trai toata viata!”. Si trecem pe langa Fat-Frumos doar pentru ca nu seamana destul cu personajul pe care ni-l imaginam in poveste.

De ce Fat-Frumos nu se intalneste cu Ileana Cosanzeana?

Din cauza Zmeului cel rau, desigur… asta in poveste. In viata reala, Fat-Frumos si Ileana Cosanzeana merg la serviciu, fac slalom printre deadline-uri si, uneori, fara sa isi dea seama, ei sunt cei care creeaza piedicile.

Ce-i tine departe?

– Barierele mentale legate fie de stereotipii fizice (sa aiba 1.80, ochi albastri, parul negru si pielea maslinie), fie de ordin rational (sa fie destept ca…) sau social (sa nu fi fost casatorit niciodata, sa nu aiba copil sau responsabilitati).

In felul acesta, nu mai ajungem niciodata sa o cunoastem pe fata care isi parcheaza masina in fiecare seara langa a noastra sau pe strainul care ieri la pranz a luat masa singur in acelasi restaurant. Si care ar putea fi exact partenerul de care avem nevoie.

– Tendinta de a pune alegerile noastre pe baza chimiei. Chimia este cea care trezeste pasiunea dintre doi oameni la inceput, dar daca ea nu este sustinuta de potrivire la nivel intelectual, spiritual, pe termen lung nu functioneaza.

Chimia este ingredientul unei aventuri, dar nu neaparat si cel al unei relatii stabile. Absenta chimiei in prima secunda in care privirile voastre s-au incrucisat nu inseamna deloc ca celalat nu poate fi omul alaturi de care sa fii fericit.

 – Convingerea ca o relatie de success este un dar care ni se cuvine. Tot din povestile cu happy end stim ca daca doi oameni se iubesc, o sa zambesca si o sa fie fericiti pana la sfarsitul vietii si in fiecare zi.Gresit! O relatie se construieste in fiecare zi. Majoritatea partenerilor din cuplurile stabile si fericite spun ca au existat multe suisuri si coborasuri in relatia lor, iar faptul ca au ajuns sa stea pe banca in parc la senectute nu este ceva ce li s-a intamplat pur si simplu, ci ceva ce au ales sa pastreze si sa creasca!

– Statistic vorbind, cele mai multe dintre relatii si casatorii se formeaza cu oameni pe care ii avem in proximitatea noastra. Atata timp cat nu avem nicio sansa sa-l intalnim pe George Clooney si nu locuim pe acelasi palier, nu prea avem cum sa ne casatorim vreodata cu el. 

Mai simplu spus, de multe ori dragostea e chiar sub nasul nostru, dar “reteta” este atat de simpla, incat ne este greu sa credem si sa o “cumparam”.

Poate partenerul care ti se potriveste este tipul acela blond, cu care te-ai intersectat azi dimineata in parcare. Ai putea sa-l recunosti, chiar daca nu a venit pe un cal alb, ci pe Opel Astra, si nu are pielea maslinie, ci e mai degraba genul „arian”?

Cum ar fi sa stim ca exista doar o singura persoana in lumea asta care ne poate face fericiti si care poate sa se ascunda in jungla amazoniana, fara nicio sansa de a lua un avion catre noi?

Daca il cautam pe Fat-Frumos, sa privim in jurul nostru, cu sufletul si ochii larg deschisi. Si, mai mult decat atat, sa ne intrebam: ce facem concret, in fiecare zi, pentru propria noastra fericire?

Petitoarele MILENIULUI III

Sursa: Tabu, iunie 2011

La inceput a fost CUPIDON cu arcul sau cu sageti. Faptul ca stia sa traga la tinta ii era suficient. Peste cateva sute de ani, locul lui a fost luat de PETITOARE, acele doamne mai in varsta care stiau tot ce misca in oras si care isi foloseau cunostintele si persuasiunea pentru a uni domni instariti si domnisoare manierate. Astazi, petitoarele au inlocuit tolba cu sagetii si barfa cu laptopuri, mobile de ultima generatie, diagrame complicate de networking si au experienta in head-hunting, coaching si psihologie. Am facut o vizita in cartierul lor general din Bucuresti: Umbrella for Two.

Text: Ina Taranu-Hofnar, Fotografii: Cristian Radu

 

Biroul petitoarelor e intr-o mansarda de pe strada Chitarei si arata exact asa cum ma asteptam: ca un cabinet de psihoterapie si un concept store de decoratiuni interioare zen, doi in unu. Fotoliile uriase si canapeaua de piele au rolul de a deschide apetitul pentru comunicare, iar bonsaii si plantele in ghivece de lemn, rafturile feng shui cu tot felul de lumanarele si usile de sticla glisante ce dau spre o terasa insorita creeaza un ambient cald si prietenos. Oana Totora, 30 de ani, personal matchmaker si una dintre cele trei fondatoare ale Umbrella for Two, ma asteapta cu un ceai de vanilie, a carui aroma umple in scurt timp incaperea.

I-am spus inca de cand am stabilit intalnirea la telefon ca nu vin in cautarea unei relatii, ci doar impinsa de curiozitate jurnalistica. Asa ca Oana imi propune sa trecem doar prin etapa initiala a procesului de matchmaking, cea de evaluare personala: un interviu emotional. Imi spune ca s-ar putea sa descopar lucruri interesante despre mine. Zambesc neincrezatoare.

*

Umbrella for Two este prima si, deocamdata, singura agentie de matchmaking din Romania specializata pe clientii din zona business. Aici, cateva persoane cu experienta in head-hunting si recrutare profesionala isi folosesc cunostintele pentru a ajuta oamenii de afaceri sa-si intalneasca jumatatea.

Ideea agentiei i-a venit Oanei, specialist in HR, de la o prietena care „isi cauta de foarte multi ani un partener. Nu prea avea multe variante: incercase dating-ul online, ne ceruse noua recomandari, epuizase oarecum cercul si se blocase la un moment dat.”

Desi amica respectiva si-a gasit un iubit in alta tara, germenii ideii incoltisera deja in mintea Oanei. Ei i s-au alaturat alte doua prietene, tot cu experienta in domeniul resurselor umane. In scurt timp, Oana si-a dat demisia si si-a petrecut urmatoarele luni pregating deschiderea agentiei, studiind piata de dating din Romania si invatand tot ce putea despre matchmaking. Cel care a sprijinit-o in tot acest timp a fost sotul ei, Sorin. Dupa un an de studii si analize, cele trei prietene deschideau usa primului client.

*

Oana ma invita sa iau loc si incepem sedinta de evaluare, care va dura o ora. Aceasta este prima etapa a procesului de matchmaking, prin care trece fiecare client. Imi aleg fotoliul de la perete, care are in spate un mic geam oblic, iar Oana imi spune zambind ca acel fotoliu este ales cu precadere de persoanele puternice, care vor sa detina controlul, pentru ca ofera vedere asupra intregii mansarde. Imi dau seama ca, desi n-am inceput inca sa vorbim, Oana ma „asculta” de cand am intrat pe usa, folosindu-se de mimica, gestica si limbajul corpului meu.

Urmeaza o lista consistenta de intrebari: unde lucrez, ce imi place la jobul meu, cum e programul de lucru, ce imi place sa fac in timpul liber, cum sunt prietenii mei, ce cred ca apreciaza ei la mine, ce imi place mie la ei, ce mi se reproseaza de catre apropiati, cum e relatia cu familia mea, care sunt lucrurile pe care lumea nu le banuieste despre mine la o prima vedere, ce defecte nu tolerez, etc. Dialogul decurge foarte relaxat, ceea ce isi si doreste Oana, pentru ca in continuare urmeaza sa discutam problema ceva mai spinoasa a relatiilor pe care le-am avut si a asteptarilor pe care le am de la una viitoare.

Interviul „emotional” pe care l-am avut cu Oana este doar prima etapa a procesului gasirii unui partener. Daca la finalul acestuia persoana care a apelat la Umbrella for Two este multumita, va trece in etapa urmatoare, aceea de semnare a unui contract de confidentialitate si de pregatire a profilului personal. Urmeaza o discutie filmata, care va putea fi apoi prezentata celor interesati de profilul scris al respectivului client.

 Serviciile Umbrella for Two sunt impartite in patru pachete (Bronze, Silver, Gold si Platinum) cu costuri care variaza intre 220 si 800 de euro, fara TVA. Pentru primele doua servicii, consilierii agentiei selecteaza si recomanda profiluri de potentiali parteneri numai din interiorul bazei de date. Pentru Gold si Platinum, insa, fac o cautare proactiva, in afara bazei de date. „Barbatii prefera pachetele active, de ‹‹vanatoare››. Unii le prefera din start, nu stau la discutii”, explica Oana. Durata activa a serviciilor, indiferent de pachetul selectat, este de un an.

Clientii Umbrella for Two „lucreaza in multinationale sau au profesii liberale (avocati, doctori, arhitecti, designeri, dar si regizori etc.), fac parte din clasa medie superioara si superioara ca venituri (n.red. peste 1000 de euro pe luna), au intre 30 si 45 de ani si sunt din Bucuresti”, spune Oana.

*

Desi este prima data cand o intalnesc, vocea Oanei – calma si calda – si zambetul prietenos, care pare sa spuna „Nimeni nu te judeca aici”, ma fac sa ma relaxez si sa-i raspund cu toata sinceritatea despre relatiile mele anterioare. Oana deduce ca sunt foarte flexibila intr-o relatie, „pana la limita nesanatoasa, de compromis”. Mai spune ca nu sunt inca maturizata ca rol in interiorul unei relatii, „ceea ce este insa normal pentru varsta ta”, adauga ea zambind. Ma recunosc in vorbele ei si raman uimita de atentia pe care o da nu doar discursului, ci mai ales limbajului corpului, ezitarilor, privirii, etc.

Faptul ca Oana imi impartaseste concluziile ei este o exceptie de la regula. Daca as fi un client obisnuit, nu mi-ar comunica nimic din toate astea, pentru ca un consilier doar observa si ia notite.

*

Inversam rolurile si incep sa o intreb eu pe Oana:

–        Ce calitati fac dintr-o persoana o „petitoare” buna?

–        In primul rand, trebuie sa ai multa pasiune pentru oameni. Apoi, sa nu-i judeci. Asta cred ca e lucrul de baza. Sa te lasi pe tine de-o parte, sa-i cunosti asa cum sunt si sa-i intelegi, fara sa zici „E OK, nu-i OK”. Sa ai rabdare cu ei, sa te pliezi putin dupa personalitatea fiecaruia, sa simti cu ce poti sa actionezi, ca instrumente si parghii pentru fiecare in parte.
 In timp ce vorbeste, Oana sta incredibil de dreapta pe fotoliu si face gesturi mici, demonstrative, cu mainile. Imi dau seama ca, desi pare perfect natural, controlul pe care il exercita asupra limbajului corpului este rodul exercitiilor indelungate din timpul carierei ei ca specialist in resurse umane.

Daca vrei sa lucrezi in domeniu, insa trebuie sa ai si valente de agent secret: „petitorii” merg deseori la evenimente, fie de tip business (evenimente de marketing, IT, finante), fie de tip casual (strangeri de fonduri, cursuri de dans etc.) in cautarea de parteneri pentru clientii agentiei. La eveniment, headhunterul scaneaza foarte multi oameni si apoi intra in vorba doar cu persoanele care se potrivesc unor profiluri predefinite. Din discutia cu respectiva persoana afla varsta, ce face, unde lucreaza, daca e single sau nu si cateva hobbyuri. Headhunterul transmite apoi aceste informatii matchmakerilor si acestia decid cum intra in contact cu ea.

Metoda folosita ultima data a fost trimiterea unei sticle de vin rosu cu un cartonas pe care scria „Tu cu cine-l bei?” si cartea lor de vizita. A fost un succes total: a doua zi au primit un e-mail cu mesajul: „OK, hai sa ne intalnim”.

*

Iata-ne la discutia despre ce caut la un potential partener. Oana incepe cu o serie de intrebari despre calitati, defecte, valorile si principiile dupa care ma ghidez in viata, apoi vin concluziile:

–        Ca fizic, nu cauti genul „frumusel”, ci un barbat a carui masculinitate sa fie evidenta, poate chiar genul „rough”. Stii, exista niste teorii din body language si coaching care te invata sa interpretezi atitudini, ganduri etc. dupa punctul in care merge privirea si modul in care respira o persoana. N-o sa te plictisesc acum cu detalii despre fiecare, dar din faptul ca tu privesti mult in partea dreapta care indica activitatea mentala de constructie a unei imagini, si modul in care respiri – din partea superioara a pieptului, nu din gat sau din abdomen – imi dau seama ca aspectul fizic are un rol important pentru tine.

Inghit in sec si incuviintez din cap spusele Oanei. Ma incearca acelasi sentiment neplacut pe care-l am cand mi se scaneaza geanta intr-un aeroport, doar ca acum sunt in fata unui scaner uman si imi sunt scanate cele mai intime ganduri, nu bagajele de mana.

Nici n-am avut timp sa asimilez bine informatiile, ca Oana continua:

–        Din punct de vedere emotional, din ce mi-ai spus pana acum, e evident ca iti doresti un partener calm, genul relaxat si sigur pe sine, care ia initiativa.

–        L-ai descris perfect.

Oana imi zambeste. Probabil ca nu sunt un interlocutor greu de descifrat sau cu pretentii – a avut, de-a lungul ultimului an, provocari mult mai mari.

*

Ultimul cuplu pe care l-a „petit” Oana este un motiv de mandrie si asta deoarece clientul lor, un avocat de 41 de ani, era extrem de pretentios si selectiv. „Avea un checklist extrem de mare. Initial ne daduse si un criteriu de genul ‹‹sa stie doua limbi straine, dintre care una sa fie germana, si sa cante la pian››. Pentru el erau niste repere pentru o persoana cultivata, educata si stilata”, povesteste ea. „Cred ca de zece luni cautam pentru el, si pana la urma am gasit o domnisoara pe la 33 de ani, foarte fina si sofisticata, de care i-a placut din prima. Sunt in continuare impreuna – cred ca se fac cinci luni.” In prezent, agentia are un total de 130 de clienti activi si a reusit sa formeze 10 cupluri fericite.

*

Ma pregatesc sa parasesc mansarda, dar Oana ma opreste si cu un ton pe jumatate serios, pe jumatate glumet spune: „Am pe cineva pentru tine.” In timp ce-mi da detalii despre unul dintre clientii lor, un avocat de 35 de ani care, crede ea, corespunde perfect criteriilor mele, nu pot sa nu ma intreb ce parere ar avea prietenul meu despre toate astea.

Potrivit unui studiu Umbrella for Two din septembrie 2010, in Romania exista peste 600.000 de persoane necasatorite din zona clasei superioare si clasei medii superioare, dintre care aproximativ 185.000 se gasesc in Bucuresti. Conform aceluiasi studiu, piata de dating din Romania este impartita astfel, dupa numarul de membri: 52% este reprezentata de site-urile de dating online, 32% de agentiile matrimoniale online, 15% de agentiile matrimoniale clasice si doar 1% de alte tipuri de agentii (matchmaking, evenimente, etc.).

NOILE coordonate: 30 de ani si SINGURA

Sursa: Marie Claire, februarie 2011

Granita dintre profesie si viata privata se topeste vazand cu ochii. Nu e de mirare, devreme ce multe dintre noi petrecem zi-lumina la serviciu. Efectele imediate? Gasim greu un partener de viata, ne casatorim tarziu si divortam repede. Si totusi, meciul cu viata personala nu e definitiv pierdut. De Adriana Moscu

 

HEAD-HUNTING PENTRU UN PARTENER

Oana Totora, managing partner la Umbrella for Two, a inteles si ea, de curand, ca piata de dating din Romania nu acopera nevoile tuturor celor in cautarea unui partener de viata. Intr-o mansarda amenajata primitor, cu peretii lambrisati si mobilier in culori prietenoase, Oana imi explica pe indelete conceptul dupa care se ghideaza agentia sa de matchmaking, prima de acest fel din Romania. In urma cu un an, cand activa in zona de business, a observat cum tot mai multi colaboratori de afaceri se plangeau nu doar de lipsa timpului, ci si a unor servicii profesioniste, care sa se adapteze nevoilor acestei nise. A realizat un studiu bazat pe diverse statistici, din care a reiesit ca in Romania sunt aproape 630 de mii de oameni necasatoriti cu varste intre 18 si 65 de ani, care locuiesc in orase si fac parte din paturile mijlocii de varf si superioare, dintre care 180 de mii numai in Bucuresti. Asadar, potential era. Asa a ajuns sa creeze un serviciu de matchmaking care imprumuta principiile din head-hunting: cauta activ persoane care se potrivesc cu profilul stabilit de clientii sai si le prezinta acestora o lista scurta. Si pentru ca se adreseaza unui target premium, preturile pachetelor sunt pe masura: de la 220 de euro un pachet Bronze, la 800 – unul Platinum. La un an de la infiintare, sloganul agentiei, Bringing people together, si-a atins cu varf si indesat scopul. Conceptul este eficient, dovada stau cuplurile care s-au mutat deja impreuna. Unii dintre ei isi fac chiar planuri de casatorie. Printre norocosi sunt si Johan și Maria. El, un expat stabilit in Romania cu afaceri, ea – director in cadrul unei companii de formare profesionala. „Am ajuns la Umbrella intr-un moment in care aveam tot ce-mi trebuia, cu exceptia partenerului potrivit”, isi aminteste Maria, care acum are 39 de ani. „O prietena a vazut aceasta agentie pe internet si a propus sa mergem impreuna fiindca nu avea incredere sa se duca singura la o adresa pe care o gasise din intamplare. Discutia cu Oana a  fost atat de relaxanta incat am decis sa devin membru imediat. N-am ales cel mai scump pachet, dimpotriva – eram la prima experienta de acest gen si n-aveam de gand sa investesc prea mult. Ce cautam? Un tip destept,  pe care sa nu-l intretin eu si care sa nu planga tot timpul dupa mama lui. Din fericire pentru mine, primul barbat care mi-a fost prezentat este actualul meu partener.”

 

Cine face bani din heart-hunting sau dating pentru corporatiști

Sursa: Forbes

Oana Totora a transformat lipsa de timp a colegilor săi corporatiști într‑un business de sentimente. Acum „peţitoarea” a pornit o vânătoare de capete 
și inimi.

In cei șapte ani cât a lucrat în mediul corporatist, Oana Totora și‑a făcut o imagine cât se poate de completă despre ce înseamnă rigoarea și complexitatea. Între 2002 și 2009, a lucrat pentru companii precum UniCredit, Lugera & Maklér, Ernst & Young, InBev, pe poziții de la asistentă până la cea de managing consultant. Pe lângă know‑how, din această experiență s‑a ales și cu o idee de business. Astăzi își bea relaxată ceaiul la mansarda unei vile închiriate din București și povestește despre acel „ceva” pe care l‑a identificat și l‑a pus în practică în urmă cu doi ani.

Ideea a venit natural, după ce Oana a observat că majoritatea colegilor săi corporatiști au o viață dezechilibrată, iar timpul pentru a cunoaște alte persoane lipsește cu desăvârșire. Un impuls decisiv a venit chiar de la una dintre asociatele sale de acum, care ar fi apelat la un serviciu de matchmaking (termen sinonim cu cel de dating – întâlnire, în limba engleză).

„Mi‑am dat seama că în zilele noastre rolul peţitorilor din vechime este reluat de matchmakeri profesionişti. Ei îşi folosesc cunoştinţele pentru a găsi persoana ideală”, spune Oana Totora. Așa s‑a născut compania Umbrella for Two, prima agenție de matchmaking, dedicată în exclusivitate profesioniștilor din mediul de business. „Nu mă îmbogăţesc şi nu cred că voi ajunge în «Top 500 Miliardari». Dar acest business îmi oferă un trai frumos”, glumește Oana Totora.

Umbrella for Two este acum la începutul celui de‑al doilea an de existenţă pe piaţă, iar tânăra antreprenoare vizează afaceri de 100.000 de euro. Modelul de business a pornit de la un serviciu de inspiraţie britanică şi, prin feedbackul primit de la clienţi – peste 300 de contracte au fost deja încheiate –, a reuşit să dezvolte pachetele de servicii pe care acum le oferă.

Totora susţine că tot cu ajutorul clienţilor şi‑a trasat noile direcţii de dezvoltare a businessului. Printre acestea se numără extinderea serviciului de „head and heart hunting” şi în alte oraşe din ţară şi dezvoltarea de servicii complementare cum ar fi coaching‑ul relaţional, dar şi organizarea de evenimente.

Privind în urmă îşi aminteşte că antreprenoriatul a fost visul ei încă din timpul facultăţii, când participa la activităţile organizaţiei studenţeşti AIESEC. Are studii economice la Universitatea din Craiova și un masterat în resurse umane la Universitatea Bucureşti. Un vis la care a ajuns după ce a trecut prin mediul corporatist. Recunoaşte că un job în cadrul unei companii multinaţionale i‑a oferit multe avantaje. A avut acces la know‑how, siguranţă şi stabilitate. În același timp, a putut să‑și analizeze propriile decizii în companii în care era doar angajat.

În antreprenoriat a descoperit exact opusul tuturor acestor lucruri. „Singurul know‑how la care ai acces vine din propriile tale cunoştinţe, din propria ta experienţă. Sunt şi momente în care simţi că nu ai nici măcar asta, şi atunci apelezi la încredere, la entuziasm”, adaugă tânăra antreprenoare. Este de părere că un business propriu te pune faţă în faţă cu propriile atuuri şi cu propriile limitări şi te provoacă constant. Iar pentru ea antreprenoriatul reprezintă o experienţă ce i‑a oferit posibilitatea şi libertatea să construiască ceva de la zero alături de cele două partenere de business ale sale.

„Diferenţa vine din faptul că fiecare lucru pe care îl fac este ceva ce vreau şi îmi place să fac şi mai puţin ceva ce trebuie să fac”, mai spune Totora.

Adaugă şi faptul că a fi angajat se asemăna cu o drumeţie pe un traseu de munte semnalizat, pe când a fi antreprenor este cu totul altceva: „o experienţă off‑road, unde e nevoie de curaj, perseverenţă, flexibilitate şi suficientă dorinţă de a reuşi încât să te poţi scutura de praf şi să mergi mai departe”.

Are multe satisfacții, dar problema timpului tot nu s‑a rezolvat. Dimpotrivă. Activitatea unei zile de muncă depinde de ce „pălărie” poartă. Atunci când o poartă pe cea de matchmaker îşi petrece ziua în întâlniri cu oameni. Îi ascultă, discută despre experienţele şi aşteptările lor şi încearcă astfel să îi ajute să îşi găsească perechea. În schimb, dacă poartă „pălăria” de managing partner al companiei îşi petrece ziua la birou, în şedințe, cu rapoarte, cifre, analize şi prezentări în PowerPoint – reminiscenţele experienţei în mediul corporatist, după cum spune ea.

A fi matchmaker nu este ceva ce se termină la ora 18:00, după ce închide calculatorul. Pentru ea devine chiar un stil de viaţă. Şi pentru a avea succes în acest business, mizează pe faptul că oamenii au devenit din ce în ce mai sofisticaţi, mai presaţi de timp, mai pretenţioşi în alegerea partenerului. În timp ce unii preferă să petreacă mult timp online în selectarea partenerilor şi în intervievarea lor până la o întâlnire faţă în faţă, există şi reversul medaliei. Iar aici putem vorbi despre conceptul de dating într‑un cadru business, organizat după reguli clare.

Dar până să pună efectiv, afacerea pe picioare, Oana Totora a realizat o serie de studii de piaţă pentru a‑și minimiza riscurile. A analizat piaţa din România şi nu i‑a fost deloc greu să îşi dea seama unde se situează „dating‑ul”. Iar astăzi, tânăra antreprenoare de la Umbrella for Two a decis să parieze pe un segment sigur de clienţi din categoria premium, clasa mijlocie superioară şi foarte mulţi din zona corporate.

Oana Totora face bani din peţit profesionist

Sursa: Adevarul   

O tânără antreprenoare a reuşit să transforme lipsa de timp a colegilor săi corporatiști într‑o afacere care îi poate aduce profit: le găseşte sufletul pereche. Umbrella for Two, compania de „peţit“ pe care Oana Totora a înfiinţat-o, este la începutul celui de‑al doilea an de existenţă, iar tânăra vizează afaceri de 100.000 de euro.

Ideea de afaceri a venit natural, după ce Oana a observat că majoritatea colegilor săi corporatişti – între 2002 şi 2009, a lucrat pentru companii ca UniCredit, Lugera & Maklér, Ernst & Young, InBev – au o viaţă dezechilibrată, iar timpul pentru a cunoaşte alte persoane le lipseşte cu desăvârşire. Un impuls decisiv a venit însă de la una dintre asociatele sale de acum, care ar fi apelat la un serviciu de matchmaking (termen sinonim cu cel de dating – întâlnire, în limba engleză). „Mi‑am dat seama că, în zilele noastre, rolul peţitorilor din vechime este reluat de matchmakeri profesionişti. Ei îşi folosesc cunoştinţele pentru a găsi persoana ideală”, spune Oana Totora. Aşa s‑a născut compania Umbrella for Two, prima agenţie de matchmaking, dedicată în exclusivitate profesioniştilor din mediul de business.

Modelul britanic

Modelul de business a pornit de la un serviciu de inspiraţie britanică şi, prin feedbackul primit de la clienţi – peste 300 de contracte au fost deja încheiate -, a reuşit să dezvolte pachetele de servicii pe care acum le oferă. Totora susţine că tot cu ajutorul clienţilor şi‑a trasat noile direcţii de dezvoltare a businessului. Printre acestea se numără extinderea serviciului de „head and heart hunting” şi în alte oraşe din ţară şi dezvoltarea de servicii complementare, cum ar fi coachingul relaţional, dar şi organizarea de ­evenimente.

Oana Totora recunoaşte că un job în cadrul unei companii multinaţionale i‑a oferit multe avantaje. A avut acces la know‑how, siguranţă şi stabilitate. În acelaşi timp, a putut să‑şi analizeze propriile decizii în companii în care era doar angajat. În antreprenoriat a descoperit însă exact opusul tuturor acestor lucruri. „Singurul know‑how la care ai acces vine din propriile tale cunoştinţe, din propria ta experienţă. Sunt şi momente în care simţi că nu ai nici măcar asta, şi atunci apelezi la încredere, la entuziasm”, adaugă tânăra antreprenoare.

Este de părere că un business propriu te pune faţă în faţă cu propriile atuuri şi cu propriile limitări şi te provoacă constant. Iar pentru ea antreprenoriatul reprezintă o experienţă ce i‑a oferit posibilitatea şi libertatea să construiască ceva de la zero alături de cele două partenere de business ale sale.

Citiți povestea completă a Oanei Totora pe Forbes.ro.

„Nu mă îmbogăţesc şi nu cred că voi ajunge în «Top 500 Miliardari». Dar acest business îmi oferă un trai frumos. „
Oana Totora
managing partner Umbrella for Two

Oana, omul

 

„Am găsit in Oana un om pasionat de întâlnirea cu alţi oameni, pe care vrea să-i cunoască şi să-i ajute să se cunoască mai bine, pentru a-i putea cunoaşte, la rândul lor, pe alţii. Am întrebat-o ce este cel mai important pentru ea şi am plecat cu acest răspuns la care merită să te gândeşti: să trăieşti sănătos şi să ai un vis pe care să-l urmezi!”   (Robert Antonescu, B-Cafe)

# Oana, omul. Argument. Traieste sanatos!