Cine face bani din heart-hunting sau dating pentru corporatiști

Sursa: Forbes

Oana Totora a transformat lipsa de timp a colegilor săi corporatiști într‑un business de sentimente. Acum „peţitoarea” a pornit o vânătoare de capete 
și inimi.

In cei șapte ani cât a lucrat în mediul corporatist, Oana Totora și‑a făcut o imagine cât se poate de completă despre ce înseamnă rigoarea și complexitatea. Între 2002 și 2009, a lucrat pentru companii precum UniCredit, Lugera & Maklér, Ernst & Young, InBev, pe poziții de la asistentă până la cea de managing consultant. Pe lângă know‑how, din această experiență s‑a ales și cu o idee de business. Astăzi își bea relaxată ceaiul la mansarda unei vile închiriate din București și povestește despre acel „ceva” pe care l‑a identificat și l‑a pus în practică în urmă cu doi ani.

Ideea a venit natural, după ce Oana a observat că majoritatea colegilor săi corporatiști au o viață dezechilibrată, iar timpul pentru a cunoaște alte persoane lipsește cu desăvârșire. Un impuls decisiv a venit chiar de la una dintre asociatele sale de acum, care ar fi apelat la un serviciu de matchmaking (termen sinonim cu cel de dating – întâlnire, în limba engleză).

„Mi‑am dat seama că în zilele noastre rolul peţitorilor din vechime este reluat de matchmakeri profesionişti. Ei îşi folosesc cunoştinţele pentru a găsi persoana ideală”, spune Oana Totora. Așa s‑a născut compania Umbrella for Two, prima agenție de matchmaking, dedicată în exclusivitate profesioniștilor din mediul de business. „Nu mă îmbogăţesc şi nu cred că voi ajunge în «Top 500 Miliardari». Dar acest business îmi oferă un trai frumos”, glumește Oana Totora.

Umbrella for Two este acum la începutul celui de‑al doilea an de existenţă pe piaţă, iar tânăra antreprenoare vizează afaceri de 100.000 de euro. Modelul de business a pornit de la un serviciu de inspiraţie britanică şi, prin feedbackul primit de la clienţi – peste 300 de contracte au fost deja încheiate –, a reuşit să dezvolte pachetele de servicii pe care acum le oferă.

Totora susţine că tot cu ajutorul clienţilor şi‑a trasat noile direcţii de dezvoltare a businessului. Printre acestea se numără extinderea serviciului de „head and heart hunting” şi în alte oraşe din ţară şi dezvoltarea de servicii complementare cum ar fi coaching‑ul relaţional, dar şi organizarea de evenimente.

Privind în urmă îşi aminteşte că antreprenoriatul a fost visul ei încă din timpul facultăţii, când participa la activităţile organizaţiei studenţeşti AIESEC. Are studii economice la Universitatea din Craiova și un masterat în resurse umane la Universitatea Bucureşti. Un vis la care a ajuns după ce a trecut prin mediul corporatist. Recunoaşte că un job în cadrul unei companii multinaţionale i‑a oferit multe avantaje. A avut acces la know‑how, siguranţă şi stabilitate. În același timp, a putut să‑și analizeze propriile decizii în companii în care era doar angajat.

În antreprenoriat a descoperit exact opusul tuturor acestor lucruri. „Singurul know‑how la care ai acces vine din propriile tale cunoştinţe, din propria ta experienţă. Sunt şi momente în care simţi că nu ai nici măcar asta, şi atunci apelezi la încredere, la entuziasm”, adaugă tânăra antreprenoare. Este de părere că un business propriu te pune faţă în faţă cu propriile atuuri şi cu propriile limitări şi te provoacă constant. Iar pentru ea antreprenoriatul reprezintă o experienţă ce i‑a oferit posibilitatea şi libertatea să construiască ceva de la zero alături de cele două partenere de business ale sale.

„Diferenţa vine din faptul că fiecare lucru pe care îl fac este ceva ce vreau şi îmi place să fac şi mai puţin ceva ce trebuie să fac”, mai spune Totora.

Adaugă şi faptul că a fi angajat se asemăna cu o drumeţie pe un traseu de munte semnalizat, pe când a fi antreprenor este cu totul altceva: „o experienţă off‑road, unde e nevoie de curaj, perseverenţă, flexibilitate şi suficientă dorinţă de a reuşi încât să te poţi scutura de praf şi să mergi mai departe”.

Are multe satisfacții, dar problema timpului tot nu s‑a rezolvat. Dimpotrivă. Activitatea unei zile de muncă depinde de ce „pălărie” poartă. Atunci când o poartă pe cea de matchmaker îşi petrece ziua în întâlniri cu oameni. Îi ascultă, discută despre experienţele şi aşteptările lor şi încearcă astfel să îi ajute să îşi găsească perechea. În schimb, dacă poartă „pălăria” de managing partner al companiei îşi petrece ziua la birou, în şedințe, cu rapoarte, cifre, analize şi prezentări în PowerPoint – reminiscenţele experienţei în mediul corporatist, după cum spune ea.

A fi matchmaker nu este ceva ce se termină la ora 18:00, după ce închide calculatorul. Pentru ea devine chiar un stil de viaţă. Şi pentru a avea succes în acest business, mizează pe faptul că oamenii au devenit din ce în ce mai sofisticaţi, mai presaţi de timp, mai pretenţioşi în alegerea partenerului. În timp ce unii preferă să petreacă mult timp online în selectarea partenerilor şi în intervievarea lor până la o întâlnire faţă în faţă, există şi reversul medaliei. Iar aici putem vorbi despre conceptul de dating într‑un cadru business, organizat după reguli clare.

Dar până să pună efectiv, afacerea pe picioare, Oana Totora a realizat o serie de studii de piaţă pentru a‑și minimiza riscurile. A analizat piaţa din România şi nu i‑a fost deloc greu să îşi dea seama unde se situează „dating‑ul”. Iar astăzi, tânăra antreprenoare de la Umbrella for Two a decis să parieze pe un segment sigur de clienţi din categoria premium, clasa mijlocie superioară şi foarte mulţi din zona corporate.

Reclame