Petitoarele MILENIULUI III

Sursa: Tabu, iunie 2011

La inceput a fost CUPIDON cu arcul sau cu sageti. Faptul ca stia sa traga la tinta ii era suficient. Peste cateva sute de ani, locul lui a fost luat de PETITOARE, acele doamne mai in varsta care stiau tot ce misca in oras si care isi foloseau cunostintele si persuasiunea pentru a uni domni instariti si domnisoare manierate. Astazi, petitoarele au inlocuit tolba cu sagetii si barfa cu laptopuri, mobile de ultima generatie, diagrame complicate de networking si au experienta in head-hunting, coaching si psihologie. Am facut o vizita in cartierul lor general din Bucuresti: Umbrella for Two.

Text: Ina Taranu-Hofnar, Fotografii: Cristian Radu

 

Biroul petitoarelor e intr-o mansarda de pe strada Chitarei si arata exact asa cum ma asteptam: ca un cabinet de psihoterapie si un concept store de decoratiuni interioare zen, doi in unu. Fotoliile uriase si canapeaua de piele au rolul de a deschide apetitul pentru comunicare, iar bonsaii si plantele in ghivece de lemn, rafturile feng shui cu tot felul de lumanarele si usile de sticla glisante ce dau spre o terasa insorita creeaza un ambient cald si prietenos. Oana Totora, 30 de ani, personal matchmaker si una dintre cele trei fondatoare ale Umbrella for Two, ma asteapta cu un ceai de vanilie, a carui aroma umple in scurt timp incaperea.

I-am spus inca de cand am stabilit intalnirea la telefon ca nu vin in cautarea unei relatii, ci doar impinsa de curiozitate jurnalistica. Asa ca Oana imi propune sa trecem doar prin etapa initiala a procesului de matchmaking, cea de evaluare personala: un interviu emotional. Imi spune ca s-ar putea sa descopar lucruri interesante despre mine. Zambesc neincrezatoare.

*

Umbrella for Two este prima si, deocamdata, singura agentie de matchmaking din Romania specializata pe clientii din zona business. Aici, cateva persoane cu experienta in head-hunting si recrutare profesionala isi folosesc cunostintele pentru a ajuta oamenii de afaceri sa-si intalneasca jumatatea.

Ideea agentiei i-a venit Oanei, specialist in HR, de la o prietena care „isi cauta de foarte multi ani un partener. Nu prea avea multe variante: incercase dating-ul online, ne ceruse noua recomandari, epuizase oarecum cercul si se blocase la un moment dat.”

Desi amica respectiva si-a gasit un iubit in alta tara, germenii ideii incoltisera deja in mintea Oanei. Ei i s-au alaturat alte doua prietene, tot cu experienta in domeniul resurselor umane. In scurt timp, Oana si-a dat demisia si si-a petrecut urmatoarele luni pregating deschiderea agentiei, studiind piata de dating din Romania si invatand tot ce putea despre matchmaking. Cel care a sprijinit-o in tot acest timp a fost sotul ei, Sorin. Dupa un an de studii si analize, cele trei prietene deschideau usa primului client.

*

Oana ma invita sa iau loc si incepem sedinta de evaluare, care va dura o ora. Aceasta este prima etapa a procesului de matchmaking, prin care trece fiecare client. Imi aleg fotoliul de la perete, care are in spate un mic geam oblic, iar Oana imi spune zambind ca acel fotoliu este ales cu precadere de persoanele puternice, care vor sa detina controlul, pentru ca ofera vedere asupra intregii mansarde. Imi dau seama ca, desi n-am inceput inca sa vorbim, Oana ma „asculta” de cand am intrat pe usa, folosindu-se de mimica, gestica si limbajul corpului meu.

Urmeaza o lista consistenta de intrebari: unde lucrez, ce imi place la jobul meu, cum e programul de lucru, ce imi place sa fac in timpul liber, cum sunt prietenii mei, ce cred ca apreciaza ei la mine, ce imi place mie la ei, ce mi se reproseaza de catre apropiati, cum e relatia cu familia mea, care sunt lucrurile pe care lumea nu le banuieste despre mine la o prima vedere, ce defecte nu tolerez, etc. Dialogul decurge foarte relaxat, ceea ce isi si doreste Oana, pentru ca in continuare urmeaza sa discutam problema ceva mai spinoasa a relatiilor pe care le-am avut si a asteptarilor pe care le am de la una viitoare.

Interviul „emotional” pe care l-am avut cu Oana este doar prima etapa a procesului gasirii unui partener. Daca la finalul acestuia persoana care a apelat la Umbrella for Two este multumita, va trece in etapa urmatoare, aceea de semnare a unui contract de confidentialitate si de pregatire a profilului personal. Urmeaza o discutie filmata, care va putea fi apoi prezentata celor interesati de profilul scris al respectivului client.

 Serviciile Umbrella for Two sunt impartite in patru pachete (Bronze, Silver, Gold si Platinum) cu costuri care variaza intre 220 si 800 de euro, fara TVA. Pentru primele doua servicii, consilierii agentiei selecteaza si recomanda profiluri de potentiali parteneri numai din interiorul bazei de date. Pentru Gold si Platinum, insa, fac o cautare proactiva, in afara bazei de date. „Barbatii prefera pachetele active, de ‹‹vanatoare››. Unii le prefera din start, nu stau la discutii”, explica Oana. Durata activa a serviciilor, indiferent de pachetul selectat, este de un an.

Clientii Umbrella for Two „lucreaza in multinationale sau au profesii liberale (avocati, doctori, arhitecti, designeri, dar si regizori etc.), fac parte din clasa medie superioara si superioara ca venituri (n.red. peste 1000 de euro pe luna), au intre 30 si 45 de ani si sunt din Bucuresti”, spune Oana.

*

Desi este prima data cand o intalnesc, vocea Oanei – calma si calda – si zambetul prietenos, care pare sa spuna „Nimeni nu te judeca aici”, ma fac sa ma relaxez si sa-i raspund cu toata sinceritatea despre relatiile mele anterioare. Oana deduce ca sunt foarte flexibila intr-o relatie, „pana la limita nesanatoasa, de compromis”. Mai spune ca nu sunt inca maturizata ca rol in interiorul unei relatii, „ceea ce este insa normal pentru varsta ta”, adauga ea zambind. Ma recunosc in vorbele ei si raman uimita de atentia pe care o da nu doar discursului, ci mai ales limbajului corpului, ezitarilor, privirii, etc.

Faptul ca Oana imi impartaseste concluziile ei este o exceptie de la regula. Daca as fi un client obisnuit, nu mi-ar comunica nimic din toate astea, pentru ca un consilier doar observa si ia notite.

*

Inversam rolurile si incep sa o intreb eu pe Oana:

–        Ce calitati fac dintr-o persoana o „petitoare” buna?

–        In primul rand, trebuie sa ai multa pasiune pentru oameni. Apoi, sa nu-i judeci. Asta cred ca e lucrul de baza. Sa te lasi pe tine de-o parte, sa-i cunosti asa cum sunt si sa-i intelegi, fara sa zici „E OK, nu-i OK”. Sa ai rabdare cu ei, sa te pliezi putin dupa personalitatea fiecaruia, sa simti cu ce poti sa actionezi, ca instrumente si parghii pentru fiecare in parte.
 In timp ce vorbeste, Oana sta incredibil de dreapta pe fotoliu si face gesturi mici, demonstrative, cu mainile. Imi dau seama ca, desi pare perfect natural, controlul pe care il exercita asupra limbajului corpului este rodul exercitiilor indelungate din timpul carierei ei ca specialist in resurse umane.

Daca vrei sa lucrezi in domeniu, insa trebuie sa ai si valente de agent secret: „petitorii” merg deseori la evenimente, fie de tip business (evenimente de marketing, IT, finante), fie de tip casual (strangeri de fonduri, cursuri de dans etc.) in cautarea de parteneri pentru clientii agentiei. La eveniment, headhunterul scaneaza foarte multi oameni si apoi intra in vorba doar cu persoanele care se potrivesc unor profiluri predefinite. Din discutia cu respectiva persoana afla varsta, ce face, unde lucreaza, daca e single sau nu si cateva hobbyuri. Headhunterul transmite apoi aceste informatii matchmakerilor si acestia decid cum intra in contact cu ea.

Metoda folosita ultima data a fost trimiterea unei sticle de vin rosu cu un cartonas pe care scria „Tu cu cine-l bei?” si cartea lor de vizita. A fost un succes total: a doua zi au primit un e-mail cu mesajul: „OK, hai sa ne intalnim”.

*

Iata-ne la discutia despre ce caut la un potential partener. Oana incepe cu o serie de intrebari despre calitati, defecte, valorile si principiile dupa care ma ghidez in viata, apoi vin concluziile:

–        Ca fizic, nu cauti genul „frumusel”, ci un barbat a carui masculinitate sa fie evidenta, poate chiar genul „rough”. Stii, exista niste teorii din body language si coaching care te invata sa interpretezi atitudini, ganduri etc. dupa punctul in care merge privirea si modul in care respira o persoana. N-o sa te plictisesc acum cu detalii despre fiecare, dar din faptul ca tu privesti mult in partea dreapta care indica activitatea mentala de constructie a unei imagini, si modul in care respiri – din partea superioara a pieptului, nu din gat sau din abdomen – imi dau seama ca aspectul fizic are un rol important pentru tine.

Inghit in sec si incuviintez din cap spusele Oanei. Ma incearca acelasi sentiment neplacut pe care-l am cand mi se scaneaza geanta intr-un aeroport, doar ca acum sunt in fata unui scaner uman si imi sunt scanate cele mai intime ganduri, nu bagajele de mana.

Nici n-am avut timp sa asimilez bine informatiile, ca Oana continua:

–        Din punct de vedere emotional, din ce mi-ai spus pana acum, e evident ca iti doresti un partener calm, genul relaxat si sigur pe sine, care ia initiativa.

–        L-ai descris perfect.

Oana imi zambeste. Probabil ca nu sunt un interlocutor greu de descifrat sau cu pretentii – a avut, de-a lungul ultimului an, provocari mult mai mari.

*

Ultimul cuplu pe care l-a „petit” Oana este un motiv de mandrie si asta deoarece clientul lor, un avocat de 41 de ani, era extrem de pretentios si selectiv. „Avea un checklist extrem de mare. Initial ne daduse si un criteriu de genul ‹‹sa stie doua limbi straine, dintre care una sa fie germana, si sa cante la pian››. Pentru el erau niste repere pentru o persoana cultivata, educata si stilata”, povesteste ea. „Cred ca de zece luni cautam pentru el, si pana la urma am gasit o domnisoara pe la 33 de ani, foarte fina si sofisticata, de care i-a placut din prima. Sunt in continuare impreuna – cred ca se fac cinci luni.” In prezent, agentia are un total de 130 de clienti activi si a reusit sa formeze 10 cupluri fericite.

*

Ma pregatesc sa parasesc mansarda, dar Oana ma opreste si cu un ton pe jumatate serios, pe jumatate glumet spune: „Am pe cineva pentru tine.” In timp ce-mi da detalii despre unul dintre clientii lor, un avocat de 35 de ani care, crede ea, corespunde perfect criteriilor mele, nu pot sa nu ma intreb ce parere ar avea prietenul meu despre toate astea.

Potrivit unui studiu Umbrella for Two din septembrie 2010, in Romania exista peste 600.000 de persoane necasatorite din zona clasei superioare si clasei medii superioare, dintre care aproximativ 185.000 se gasesc in Bucuresti. Conform aceluiasi studiu, piata de dating din Romania este impartita astfel, dupa numarul de membri: 52% este reprezentata de site-urile de dating online, 32% de agentiile matrimoniale online, 15% de agentiile matrimoniale clasice si doar 1% de alte tipuri de agentii (matchmaking, evenimente, etc.).

Reclame

NOILE coordonate: 30 de ani si SINGURA

Sursa: Marie Claire, februarie 2011

Granita dintre profesie si viata privata se topeste vazand cu ochii. Nu e de mirare, devreme ce multe dintre noi petrecem zi-lumina la serviciu. Efectele imediate? Gasim greu un partener de viata, ne casatorim tarziu si divortam repede. Si totusi, meciul cu viata personala nu e definitiv pierdut. De Adriana Moscu

 

HEAD-HUNTING PENTRU UN PARTENER

Oana Totora, managing partner la Umbrella for Two, a inteles si ea, de curand, ca piata de dating din Romania nu acopera nevoile tuturor celor in cautarea unui partener de viata. Intr-o mansarda amenajata primitor, cu peretii lambrisati si mobilier in culori prietenoase, Oana imi explica pe indelete conceptul dupa care se ghideaza agentia sa de matchmaking, prima de acest fel din Romania. In urma cu un an, cand activa in zona de business, a observat cum tot mai multi colaboratori de afaceri se plangeau nu doar de lipsa timpului, ci si a unor servicii profesioniste, care sa se adapteze nevoilor acestei nise. A realizat un studiu bazat pe diverse statistici, din care a reiesit ca in Romania sunt aproape 630 de mii de oameni necasatoriti cu varste intre 18 si 65 de ani, care locuiesc in orase si fac parte din paturile mijlocii de varf si superioare, dintre care 180 de mii numai in Bucuresti. Asadar, potential era. Asa a ajuns sa creeze un serviciu de matchmaking care imprumuta principiile din head-hunting: cauta activ persoane care se potrivesc cu profilul stabilit de clientii sai si le prezinta acestora o lista scurta. Si pentru ca se adreseaza unui target premium, preturile pachetelor sunt pe masura: de la 220 de euro un pachet Bronze, la 800 – unul Platinum. La un an de la infiintare, sloganul agentiei, Bringing people together, si-a atins cu varf si indesat scopul. Conceptul este eficient, dovada stau cuplurile care s-au mutat deja impreuna. Unii dintre ei isi fac chiar planuri de casatorie. Printre norocosi sunt si Johan și Maria. El, un expat stabilit in Romania cu afaceri, ea – director in cadrul unei companii de formare profesionala. „Am ajuns la Umbrella intr-un moment in care aveam tot ce-mi trebuia, cu exceptia partenerului potrivit”, isi aminteste Maria, care acum are 39 de ani. „O prietena a vazut aceasta agentie pe internet si a propus sa mergem impreuna fiindca nu avea incredere sa se duca singura la o adresa pe care o gasise din intamplare. Discutia cu Oana a  fost atat de relaxanta incat am decis sa devin membru imediat. N-am ales cel mai scump pachet, dimpotriva – eram la prima experienta de acest gen si n-aveam de gand sa investesc prea mult. Ce cautam? Un tip destept,  pe care sa nu-l intretin eu si care sa nu planga tot timpul dupa mama lui. Din fericire pentru mine, primul barbat care mi-a fost prezentat este actualul meu partener.”

 

Cine face bani din heart-hunting sau dating pentru corporatiști

Sursa: Forbes

Oana Totora a transformat lipsa de timp a colegilor săi corporatiști într‑un business de sentimente. Acum „peţitoarea” a pornit o vânătoare de capete 
și inimi.

In cei șapte ani cât a lucrat în mediul corporatist, Oana Totora și‑a făcut o imagine cât se poate de completă despre ce înseamnă rigoarea și complexitatea. Între 2002 și 2009, a lucrat pentru companii precum UniCredit, Lugera & Maklér, Ernst & Young, InBev, pe poziții de la asistentă până la cea de managing consultant. Pe lângă know‑how, din această experiență s‑a ales și cu o idee de business. Astăzi își bea relaxată ceaiul la mansarda unei vile închiriate din București și povestește despre acel „ceva” pe care l‑a identificat și l‑a pus în practică în urmă cu doi ani.

Ideea a venit natural, după ce Oana a observat că majoritatea colegilor săi corporatiști au o viață dezechilibrată, iar timpul pentru a cunoaște alte persoane lipsește cu desăvârșire. Un impuls decisiv a venit chiar de la una dintre asociatele sale de acum, care ar fi apelat la un serviciu de matchmaking (termen sinonim cu cel de dating – întâlnire, în limba engleză).

„Mi‑am dat seama că în zilele noastre rolul peţitorilor din vechime este reluat de matchmakeri profesionişti. Ei îşi folosesc cunoştinţele pentru a găsi persoana ideală”, spune Oana Totora. Așa s‑a născut compania Umbrella for Two, prima agenție de matchmaking, dedicată în exclusivitate profesioniștilor din mediul de business. „Nu mă îmbogăţesc şi nu cred că voi ajunge în «Top 500 Miliardari». Dar acest business îmi oferă un trai frumos”, glumește Oana Totora.

Umbrella for Two este acum la începutul celui de‑al doilea an de existenţă pe piaţă, iar tânăra antreprenoare vizează afaceri de 100.000 de euro. Modelul de business a pornit de la un serviciu de inspiraţie britanică şi, prin feedbackul primit de la clienţi – peste 300 de contracte au fost deja încheiate –, a reuşit să dezvolte pachetele de servicii pe care acum le oferă.

Totora susţine că tot cu ajutorul clienţilor şi‑a trasat noile direcţii de dezvoltare a businessului. Printre acestea se numără extinderea serviciului de „head and heart hunting” şi în alte oraşe din ţară şi dezvoltarea de servicii complementare cum ar fi coaching‑ul relaţional, dar şi organizarea de evenimente.

Privind în urmă îşi aminteşte că antreprenoriatul a fost visul ei încă din timpul facultăţii, când participa la activităţile organizaţiei studenţeşti AIESEC. Are studii economice la Universitatea din Craiova și un masterat în resurse umane la Universitatea Bucureşti. Un vis la care a ajuns după ce a trecut prin mediul corporatist. Recunoaşte că un job în cadrul unei companii multinaţionale i‑a oferit multe avantaje. A avut acces la know‑how, siguranţă şi stabilitate. În același timp, a putut să‑și analizeze propriile decizii în companii în care era doar angajat.

În antreprenoriat a descoperit exact opusul tuturor acestor lucruri. „Singurul know‑how la care ai acces vine din propriile tale cunoştinţe, din propria ta experienţă. Sunt şi momente în care simţi că nu ai nici măcar asta, şi atunci apelezi la încredere, la entuziasm”, adaugă tânăra antreprenoare. Este de părere că un business propriu te pune faţă în faţă cu propriile atuuri şi cu propriile limitări şi te provoacă constant. Iar pentru ea antreprenoriatul reprezintă o experienţă ce i‑a oferit posibilitatea şi libertatea să construiască ceva de la zero alături de cele două partenere de business ale sale.

„Diferenţa vine din faptul că fiecare lucru pe care îl fac este ceva ce vreau şi îmi place să fac şi mai puţin ceva ce trebuie să fac”, mai spune Totora.

Adaugă şi faptul că a fi angajat se asemăna cu o drumeţie pe un traseu de munte semnalizat, pe când a fi antreprenor este cu totul altceva: „o experienţă off‑road, unde e nevoie de curaj, perseverenţă, flexibilitate şi suficientă dorinţă de a reuşi încât să te poţi scutura de praf şi să mergi mai departe”.

Are multe satisfacții, dar problema timpului tot nu s‑a rezolvat. Dimpotrivă. Activitatea unei zile de muncă depinde de ce „pălărie” poartă. Atunci când o poartă pe cea de matchmaker îşi petrece ziua în întâlniri cu oameni. Îi ascultă, discută despre experienţele şi aşteptările lor şi încearcă astfel să îi ajute să îşi găsească perechea. În schimb, dacă poartă „pălăria” de managing partner al companiei îşi petrece ziua la birou, în şedințe, cu rapoarte, cifre, analize şi prezentări în PowerPoint – reminiscenţele experienţei în mediul corporatist, după cum spune ea.

A fi matchmaker nu este ceva ce se termină la ora 18:00, după ce închide calculatorul. Pentru ea devine chiar un stil de viaţă. Şi pentru a avea succes în acest business, mizează pe faptul că oamenii au devenit din ce în ce mai sofisticaţi, mai presaţi de timp, mai pretenţioşi în alegerea partenerului. În timp ce unii preferă să petreacă mult timp online în selectarea partenerilor şi în intervievarea lor până la o întâlnire faţă în faţă, există şi reversul medaliei. Iar aici putem vorbi despre conceptul de dating într‑un cadru business, organizat după reguli clare.

Dar până să pună efectiv, afacerea pe picioare, Oana Totora a realizat o serie de studii de piaţă pentru a‑și minimiza riscurile. A analizat piaţa din România şi nu i‑a fost deloc greu să îşi dea seama unde se situează „dating‑ul”. Iar astăzi, tânăra antreprenoare de la Umbrella for Two a decis să parieze pe un segment sigur de clienţi din categoria premium, clasa mijlocie superioară şi foarte mulţi din zona corporate.

Oana Totora face bani din peţit profesionist

Sursa: Adevarul   

O tânără antreprenoare a reuşit să transforme lipsa de timp a colegilor săi corporatiști într‑o afacere care îi poate aduce profit: le găseşte sufletul pereche. Umbrella for Two, compania de „peţit“ pe care Oana Totora a înfiinţat-o, este la începutul celui de‑al doilea an de existenţă, iar tânăra vizează afaceri de 100.000 de euro.

Ideea de afaceri a venit natural, după ce Oana a observat că majoritatea colegilor săi corporatişti – între 2002 şi 2009, a lucrat pentru companii ca UniCredit, Lugera & Maklér, Ernst & Young, InBev – au o viaţă dezechilibrată, iar timpul pentru a cunoaşte alte persoane le lipseşte cu desăvârşire. Un impuls decisiv a venit însă de la una dintre asociatele sale de acum, care ar fi apelat la un serviciu de matchmaking (termen sinonim cu cel de dating – întâlnire, în limba engleză). „Mi‑am dat seama că, în zilele noastre, rolul peţitorilor din vechime este reluat de matchmakeri profesionişti. Ei îşi folosesc cunoştinţele pentru a găsi persoana ideală”, spune Oana Totora. Aşa s‑a născut compania Umbrella for Two, prima agenţie de matchmaking, dedicată în exclusivitate profesioniştilor din mediul de business.

Modelul britanic

Modelul de business a pornit de la un serviciu de inspiraţie britanică şi, prin feedbackul primit de la clienţi – peste 300 de contracte au fost deja încheiate -, a reuşit să dezvolte pachetele de servicii pe care acum le oferă. Totora susţine că tot cu ajutorul clienţilor şi‑a trasat noile direcţii de dezvoltare a businessului. Printre acestea se numără extinderea serviciului de „head and heart hunting” şi în alte oraşe din ţară şi dezvoltarea de servicii complementare, cum ar fi coachingul relaţional, dar şi organizarea de ­evenimente.

Oana Totora recunoaşte că un job în cadrul unei companii multinaţionale i‑a oferit multe avantaje. A avut acces la know‑how, siguranţă şi stabilitate. În acelaşi timp, a putut să‑şi analizeze propriile decizii în companii în care era doar angajat. În antreprenoriat a descoperit însă exact opusul tuturor acestor lucruri. „Singurul know‑how la care ai acces vine din propriile tale cunoştinţe, din propria ta experienţă. Sunt şi momente în care simţi că nu ai nici măcar asta, şi atunci apelezi la încredere, la entuziasm”, adaugă tânăra antreprenoare.

Este de părere că un business propriu te pune faţă în faţă cu propriile atuuri şi cu propriile limitări şi te provoacă constant. Iar pentru ea antreprenoriatul reprezintă o experienţă ce i‑a oferit posibilitatea şi libertatea să construiască ceva de la zero alături de cele două partenere de business ale sale.

Citiți povestea completă a Oanei Totora pe Forbes.ro.

„Nu mă îmbogăţesc şi nu cred că voi ajunge în «Top 500 Miliardari». Dar acest business îmi oferă un trai frumos. „
Oana Totora
managing partner Umbrella for Two

Viata ca un dans

Articol scris de Andreea Voroneanu, Antrenor pentru minte si suflet.

Saptamana trecuta am explorat dansul improvizat de contact, 4 zile, alaturi de niste oameni minunati. E un mod de a  dansa intotdeauna conectat la un partener, despre care poti afla mai multe daca te uiti la acest scurt filmulet.

Kybalionul (Manualul clasic de alchimie hermetica) vorbeste despre unul dintre cele 7 secrete sacre ale materializarii: principiul corespondentei, care se poate rezuma la: Cum e sus, asemenea e si jos; cum e jos, asemenea e si sus.

De-aia spun si eu: precum in dans asa si in viata, precum in viata asa si-n dans.

Dansul improvizat de contact m-a invatat despre relatii, despre iubire, despre mine. Iata deci ce-am primit, intr-o ordine aleatorie.

In dans: important e sa gasesc punctul de contact cu partenerul meu si sa mentin intotdeauna conexiunea. Partenerul cu care sunt e  cel mai minunat din lume, pentru ca e singurul care e cu mine acolo in acel moment, singurul cu care construiesc acea experienta. Sunt  momente in care pierdem contactul vizual, dar intotdeauna ceva ne tine impreuna.

Ce am invatat? Sa onorez omul cu care aleg sa traiesc o experienta. Cand suntem impreuna,  co-creatori a ceea ce traim, bucuria momentului e data de cat de mult stam in  contact unul cu altul, cat de mult ne simtim si ne acordam credit unul altuia.Partenerul meu dintr-o experienta e singurul  care e acolo atunci si prin urmare singurul care conteaza. N-are importanta cine ar putea fi in locul lui si nici macar cum ar putea fi el altfel, schimbat si ajustat dupa propria-mi placere sau visare.

In dans: ambii parteneri sunt acolo sa danseze. Cadrul  e clar, intentia e stabilita si muzica e aceeasi pentru amandoi.

Ce am invatat?
Am inteles ca de multe ori am suferit cand nu am stabilit clar si de comun acord cadrul de desfasurare a relatiei proaspat infiripate. Au urmat asteptari diferite si neimplinite, proiectii nejustificate si dezamagiri. Acum imi asum sa ma intreb ce-mi doresc de la o relatie, sa comunic si sa primesc si intentia celuilalt. In caz de sincronicitate, mergem pe acelasi drum. Daca nu, ne luam ramas bun cu drag si respect si mergem mai departe separat.

In dansul improvizat de contact, pentru o desfasurare armonioasa e necesar ca cei doi parteneri sa impinga unul in celalat cu forte egale, pentru ca intregul sa fie in echilibru.

Ce-am invatat?
Intr-o relatie, e necesar ca fiecare din noi sa-si asume sa-si aduca  jumatatea sa de contributie. Cand unul impinge mai mult decat altul, e doar o  chestiune de timp pana totul se naruie. Si pana atunci, cel ce impinge prea tare e obosit si frustrat, iar celalat invadat si speriat. Devin din ce in ce mai constienta de nevoia de a pastra echilibrul in orice relatie, de a primi si  a darui armonios.

In dans: mi-a fost atat de greu sa am incredere in parteneri ca ma pot sustine, ca ma pot ridica si ca sunt acolo pentru mine. Iar lipsa mea de incredere, m-a facut sa ma crispez, sa –mi blochez respiratia si  sa devin cu atat mai grea si mai greu de sustinut.

Ce-am invatat?
Increderea e fundatia oricarei relatii si fara ea orice constructie se darama. Cand aleg un iubit, un prieten sau un partener de afaceri e fundamental sa aleg  sa am incredere. E singurul mod in care sustin cu adevarat ceea ce construim impreuna. Si am mai invatat ca increderea in altii e de fapt incredere in mine.  Ca si de-o fi sa cad, am in mine tot ce-mi trebuie sa ma ridic din nou. Increderea in altii e si dragoste de sine si credinta ca sunt sufiecient de  buna, de “iubibila” pentru ca cineva sa aleaga sa fie alaturi de mine si sa ma sustina.

In dans: dupa o vreme de dans cu un partener se naste  o energie care este suma plus inca ceva a energiilor noastre. Daca esti atent la acea energie, ea isi implineste singura potentialul maxim si ii cheama pe parteneri sa curga impreuna, fluid dintr-un gest in altul. Energia asta se simte cel mai bine cu ochii inchisi, conectat la inima si cu toata atentia in prezent.

Ce-am invatat? Sa-mi scot nasul din propria mea experienta si sa ma deschid spre faptul ca lucrurile se intampla si la un alt nivel, dincolo de mine. Fiecare alegere a mea, creaza si influenteaza mai mult decat propria mea experienta si e important  sa-mi asum acest lucru. Atunci cand relationez cu cineva, pot aduce acolo iubire si lumina sau dimpotriva frica si confuzie. Si in functie de ce seminte aduc, asa roade culeg si culegem.

In dans: au fost momente cand m-am simtit inconfortabil, speriata sau agresata. Si n-am spus nimic, m-am retras in mine si atunci s-a rupt conexiunea. Prizele n-au iesit sau dansul s-a blocat.

Ce-am invatat?
Sa spun atunci cand cineva imi incalca limitele de confort, sa comunic si sa ma bazez pe partener pentru a gasi impreuna solutia. In trecut mi-a fost mult mai simplu sa ma inchid in mine, sa fug sau sa atac. Astazi, am inteles ca singura solutie care serveste tuturor este sa-mi deschid inima, sa am curaj si sa comunic.

In dans: m-am bucurat de dans numai cand nu m-am mai luat in serios si nu am mai incercat in zadar sa fac totul perfect.

Am invatat, din nou, ca viata e o calatorie, nu o destinatie si ca bucuria se afla doar in momentul prezent oricat de imperfect e el. Si ca da, viata e mult mai frumoasa alaturi de alti oameni.

In dans: cand dansez singura ma simt libera, centrata, vesela si e minunat. Dansul in doi e mai dificil, cere mai multa atentie si concentrare, mentinerea contactului cu celalat si comunicare constata. Mai cere sa iti asumi sa fii acolo, alaturi de celalalt cu propriile lui nesigurante si  imperfectiuni. Dar cand iese e magie: libertate, centrare si veselie la puterea  n.

Ce-am invatat?
Traiul impartasit cu cineva multiplica exponential orice stare. Am invatat ca imi doresc aceasta experienta si ca vreau  sa aduc in relatii, pentru a fi multiplicate,  dragoste,  joc, armonie, bucurie si  intelepciune. Si cat mai putin din orice s-ar afla la polul opus.

In dans si in viata aleg sa traiesc in momentul prezent, sa ma simt pe  mine si ce inseamna conectarea la altii si sa ma abandonez fluxului.

Unde sa o duci la prima intalnire?

Sursa: Restograf

Oana Totora m-a rugat sa-i trimit un mic ghid spre indrumarea clientilor ei, pentru care clienti alegerea locului primei intalniri poarta o responsabilitate serioasa, foarte serioasa, de care depinde continuarea relatiei abia infiripate. Si, pe cale de consecinta, si restul de comision pentru Oana…

Iata, deci, cateva optiuni:

Daca fata incepe sa tremure si daca vocea ii devine gatuita de emotie cand vede in carne si oase pe cineva pe care l-a vazut in televior – fie el politician, om de afaceri, fotbalist, cel care prezinta vremea sau chiar un figurant dintr-o reclama -, daca are abonament la toate revistele cu vedete si daca se uita in fiecare zi pe Internet ca sa vada daca Oanei Zavoranu i-a trecut migrena, atunci Casa di David ar putea fi alegerea perfecta. Sigur va vedea fata o duzina de oameni de la televizor, asa ca veti face un mare pas cu dreptul in viitoarea relatie. Atentie, insa! Daca fata e mai intelectuala din fire, s-ar putea sa obtineti efectul invers si sa nu o mai vedeti la a doua intalnire. Asa ca verificati bine inainte… Algoritmul poate fi aplicat fara mari modificari si in cazul Aquarium-ului, al The Gang-ului, al Loft-ului sau al Il Calcio Ristorante-ului.

Daca un punct alb pe un perete negru ii provoaca spasme metafizice si fata incepe sa zareasca energii coborand in efluvii sau miscandu-se de la stanga la dreapta (sau invers), daca intra in transa si incepe sa foloseasca cuvinte neintelese, precum “spirit”, “pace”, “armonie”, “irefutabil” sau altele asemanatoare, atunci ar trebui sa va ganditi sa o duceti la Mju.
Daca va simtiti destul de sigur pe dv pentru un sex on the first date, Dracula ar fi cea mai buna alegere. Se stie, doar, ca frica e unul dintre cele mai puternice afrodiziace. Vorbiti dinainte cu baietii de acolo sa fie si mai infricosatori decat de obicei si dati-le inainte o poza cu fata, ca sa nu sperie prea tare din greseala pe altcineva. Si cu Hard Rock Café ar putea merge, desi efectul e incomparabil mai slab. Harmalaia si fumul gros de tigara cresc nivelul de adrenalina, adrenalina creste libidoul si asta va va indreapta pe calea cea buna. Mai ales ca, de cate ori va vrea sa va spuna ceva, va trebui sa se aplece peste dv sa va lipeasca strans buzele de ureche. Si invers, evident, asa ca incercati cu orice pret sa mentineti vie conversatia…

Daca nu e romanca si daca se simte obligata de fiecare data cand ajunge intr-un loc strain sa manance la cate un restaurant “cu specific national” pentru a se “scufunda” in cultura tarii respective, atunci faceti o rezervare la Hanul Veseliei, la Jaristea, la Vatra, la Casa Gorjana sau la Casa Romaneasca. Puteti incerca si la Burebista daca i se pare cel mai natural lucru ca taranul roman sa se opreasca mai intai pe la supermarket, in drumul lui spre ogor, ca sa-si ia ceva de-ale gurii.

Daca e de la PRM, va trebui sa faceti un drum mai lung, pana la Balotesti, ca sa vada Vatra Neamului. Merita investitia intr-un plin de benzina! Cu fata de la UDMR mergeti la sigur cu St. George iar cu cea de la PSD la La Historia, fara indoiala.

Pronuntati urmatoarele cuvinte: “fustita, ciorapei, rochita, pantofiori, posetuta”. Daca fetei i se inmoaie imediat genunchii si incepe sa tremure, atunci mergeti direct la Dada, pe Matei Voievod. Dar sa nu va mai puneti nimic in agenda pe ziua respectiva, pentru ca nu se stie cand veti mai putea pleca de acolo.

Rugati-o pe Oana sa arunce o privire la fata acasa. Daca perdelutele de la dormitor sunt roz, daca pe capacul de la WC e o frumoasa carpetica roz, daca hartia igienica e tot roz si daca toata podeaua de la baie e acoperita cu un covoras roz, din acelea cu fire lungi si groase, de “ti se afunda piciorul in ele” – cum zice reclama –, si daca acest covoras acopera si ultimul coltisor si apoi imbraca si piciorul vasului de toaleta pe cel putin 25 de cm in sus, atunci Market8 ar fi alegerea perfecta. Dar neaparat pe terasa, unde ciucureii, canafeii si volanasele ii vor produce o stare de euforie pe care, cu putin noroc, o va proiecta si asupra dv. Si o fraza bine tintita, de felul: “ce interesant… cat de mult seamana astea cu cele de la mine de acasa…” poate face minuni!

Daca fata a mancat numai la McDonald’s, La KFC sau la cantina studenteasca pana acum, iar in zilele de sarbatoare merge cu fetele la Pizza Hut, si daca vreti s-o impresionati cu o mancare frantuzeasca despre care a citit in romane sau pe care a vazut-o doar in filme, atunci puneti-va bani pe card si mergeti la Heritage sau la Bistrot Epoque. Daca nu stati prea bine cu banii “in perioada asta”, incercati la French Bakery din spate de la Eva. Fata va crede ca a fost mancare frantuzeasca si dvs. scapati onorabil. Cu banii economisiti puteti s-o duceti la un concert la Atheneul din apropiere si impuscati doi iepuri dintr-un foc!

Daca fata isi ia micul dejun la Osho, se muta apoi pe Beller ca sa-si bea cafeaua, mananca la pranz din nou la Osho, se muta apoi pe Beller ca sa-si bea cafeaua, dupa care revine la Osho pentru cina, insa le spune fetelor sa-i tina locul ocupat la The Eatery pana se intoarce, atunci invitati-o tot la Osho.

Daca l-ati citit pe Zahavi si ati devenit specialist in Principiul Handicapului, atacati frontal: Teheran, Idomemos, Ali Baba, Naser, The Harbour, Die Deutsche Kneipe. Dar cel mai de efect ar putea fi cu Casa Bana, mai ales daca veti avea sansa sa-l intalniti pe Plesu pe acolo sau pe cine mai stie cine care sa pecetluiasca alegerea dvs.

Daca e minora, duceti-o la La Mama. Ii aratati ca sunteti tanar si faceti si o economie substantiala.

Daca fata mananca o singura data pe zi, si atunci numai frunze, si daca e convinsa ca cei care mananca o bucata de carne sunt niste criminali care isi vor primi pedeapsa, daca se uita tot timpul in zare cand vorbeste cu tine si daca tresare numai cand spui “feng shui” sau “zen”, atunci nu va asumati riscuri inutile si mergeti intins la Casa Satya.

Daca e o fata delicata si daca citeste si altceva pe langa Elle sau de pe Internet, mergeti cu ea la La Bonne Bouche sau la Escargot. Daca e fata de gasca luati-o la Exile. Dar sa va asigurati ca nu e si Romica acolo, ca sa nu-i distraga atentia…

Succes!

Autor: George Butunoiu

Proiect: Restograf (www.restograf.ro) a fost conceput de catre si pentru oameni pentru care mancatul la restaurant e o treaba serioasa, o indatorire inevitabila de business. Pe acest site veti gasi o imagine neretusata a gastronomiei bucurestene, cu topuri, descrieri detaliate, date de contact si alte informatii pentru 250 dintre restaurantele importante ale Capitalei, precum si informatii relevante (tip de bucatarie, pozitionare, pret, date de contact etc.) pentru alte 500 de localuri.

Vânători de inimi pentru profesionişti

Sursa: Adevarul

Tehnicile de headhunting sunt folosite, mai nou, şi ca metode de căutare a partenerilor de viaţă.

Vânătorii „de creiere şi de inimi“  le dau o mână de ajutor oamenilor de afaceri: le recomandă persoane cu preocupări asemănătoare, cu care să poată întemeia relaţii de durată.

Pentru că îşi dorea o parteneră de viaţă, Dave, expat venit în România, a ales să apeleze la vânătorii de inimi de la agenţia „Umbrella for Two”, specializată pentru clienţi din zona business. „Am întâlnit-o pe Oana (Totora, consilierul personal – n.r.) pe scările de la biroul agenţiei din Bucureşti, ­într-o seară plăcută. La o ţigară mi-a explicat că procesul în care urma să intrăm are o rată de eşec de patru din cinci cazuri. Atunci am început să mă îngrijorez”, povesteşte Dave, pe site-ul BucharestExpat.ro.

Discuţia celor doi a fost lungă şi detaliată. „În cele două ore m-am simţit interogat ca şi cum aş fi fost după gratii – despre viaţa mea, despre trecut, despre viitor, despre atitudini, sentimente, prieteni, nevoi, motive de divorţ, hobby-uri. SRI-ul a pierdut un agent foarte bun!”, glumeşte Dave. Când Oana i-a spus „Ne vedem săptămâna viitoare”, s-a bucurat foarte tare. „Minunat! Când vedem fotografiile şi profilurile unor femei frumoase?”, a întrebat grăbit. Oana a afişat un zâmbet rece: „Nu aşa de repede. Este un proiect serios, pe termen lung. Nu vrem să faci pe nimeni să-şi piardă timpul”, i-a spus ea.

O nişă de clienţi bine stabilită

Majoritatea persoanelor care îşi caută perechea prin intermediul agenţiei lucrează în multinaţionale, însă nu toţi, spune Oana Totora, personal matchmaker şi unul dintre fondatori. „Sunt şi avocaţi, doctori, designeri, arhitecţi, regizori. Căutăm persoane care să fi ajuns la o maturitate profesională”, punctează ea. Profesional – middle-top sau senior-expert -, sau social, de clasă mijlocie sau de clasă superioară. „Asta înseamnă un anumit stil de viaţă, obligatoriu persoane cu studii superioare, cu venituri peste medie, concentrate destul de mult pe zona profesională, cu un cerc social clar definit”, spune ­Oana.

Clienţii au între 30 şi 45 de ani, dar există şi excepţii. Vârsta se leagă tot de maturitatea profesională, spune Oana. „Nu suntem însă rigizi. Pentru femei coborâm uneori sub 30 de ani, dar foarte rar, şi urcăm peste 45, tot rar, pentru domni”, spune specialistul. Clienţii vin direct, prin intermediul site-ului, dar îi caută şi ei, la evenimente sau prin recomandări. Procesul de căutare durează un an, timp în care cei din agenţie se angajează că vor propune între trei şi cinci profiluri. Dave este încă în procesul de căutare.

Căutare personalizată, pe termen lung

Procesul găsirii unui partener are mai multe etape, spune Oana. „Există mai întâi o parte de evaluare personală”, explică ea. Sunt importante informaţii precum stilul de viaţă – ce înseamnă implicarea profesională, cât timp are, cum îl împarte, care este locul în care şi-l petrece, ce îi face plăcere să facă. Apoi, foarte importante sunt motivaţia, nevoile fiecăruia într-o relaţie, istoria relaţiilor personale, dar şi valorile fiecăruia. „E un cumul de de toate, inclusiv de prejudecăţi”.

După o primă discuţie în care sunt creionate aceste indicii, urmează pregătirea profilului şi a dosarului, care conţine inclusiv partea de verificare a identităţii şi a studiilor. Urmează o discuţie filmată. ­„Într-un profil scris, de obicei, receptezi informaţia pragmatică. Cea filmată vine să-ţi aducă alte informaţii – limbajul corpului, chimie, atitudine, voce. Cât să-ţi dai seama dacă vrei să cunoşti acea persoană”, spune ea. Dacă totul merge bine, este stabilită prima întâlnire. „Partea care ţine de construcţia unei relaţii însă, de descoperire, de cucerire, le revine în totalitate”, spune Oana.

Head versus heart hunting

Abordarea tradiţională din headhuntingul profesional este folosită şi de „vânătorii de inimi”. „Surpriza este poate mai mare în acest caz, atunci când eşti abordat”, explică Totora. Procesul seamănă cu headhuntingul de acum zece ani, când erai sunat şi, deşi aveai un job, ţi se spunea că există unul mai bun pentru tine. „Diferenţa e că noi nu vânăm persoane într-o relaţie, ci necăsătorite, disponibile”, explică ea. Ca asemănări sunt găsirea candidaţilor pe bază de recomandare şi la evenimente. „Asta e partea de socializare, de networking, la fel ca în zona profesională, când reperezi oameni pentru anumite poziţii”, adaugă ea. Folosesc şi metoda telefonului la rece – „cold call” -, dar puţin, pentru că nu se potriveşte bine cu domeniul, mult mai personal.

Lipsiţi de proactivitate şi cu prejudecăţi

Piaţa de dating din România este la un nivel incipient, fiind dezvoltată mai mult pe partea de online, spune Oana, de la „Umbrella for Two”. „Din câte ştiu, nu avem concurenţă directă, din păcate. Noi nu considerăm online-ul concurenţă. Le poţi aborda pe amândouă, în paralel sau separat. Sunt două concepte total diferite”, explică ea. Mai există însă agenţiile matrimoniale ca alternativă, dar şi speed-datingul sau evenimentele dedicate oamenilor singuri.

Motivaţia, foarte importantă

Procesul agenţiilor este cu mult diferit faţă de cel din mediul online. „Acolo găseşti persoane indiferent de educaţie, de pregătire, de motivaţie, de clasă socială. Chiar şi intenţiile pot să fie doar de socializare, nu neapărat de stabilire a unei relaţii. La noi, primul criteriu de selecţie este motivaţia pentru o relaţie serioasă”, spune Oana. În plus, explică ea, în offline, procesul este unul personalizat. La fel ca în recrutarea profesională, diferenţa este cea între alegerea unui CV dintr-o bază de date şi întâlnirea efectivă cu viitorul candidat. „Aici este partea noastră, una e să lucrezi cu un calculator şi alta e să lucrezi cu un om”.

Diferenţe faţă de afară

Românii sunt lipsiţi de proactivitate, în general, în ceea ce înseamnă a-ţi găsi un partener şi se tem că vor fi judecaţi dacă apelează la astfel de servicii, spune Oana. „Există o astfel de prejudecată – pot să mă descurc şi singur. Şi mai este o mentalitate: o să mi se-ntâmple. E cineva acolo pentru mine, dar eu stau acasă să-l aştept şi el sigur va intra prin plasa de ţânţari”, spune Oana.

Recunoaşte însă că agenţiile precum cea pe care o conduce nu se potrivesc tuturor. De aceea a şi ales nişa domeniului corporatist, cu persoane foarte centrate pe acţiune, care gândesc pragmatic şi analizează variantele. În plus, din ceea ce a aflat de la clienţii veniţi din alte ţări, la noi e mult mai greu să intri în vorbă cu o persoană, să o abordezi.

„Mi-au spus că îi şochează foarte mult, de exemplu, când merg undeva şi încearcă să intre în vorbă cu o doamnă, care, deşi e vizibil că e singură şi poate fi abordată, are o reacţie agresivă. În afară, dacă te duci într-un club şi intri în vorbă, socializezi, este mult mai natural”, spune Oana, care şi-ar dori să mai apară o agenţie concurentă, pentru că aşa va fi mai uşor să crească piaţa.

„Există o astfel de prejudecată – pot să mă descurc şi singur. Şi mai este o mentalitate: o să mi se-ntâmple. E cineva acolo pentru mine, dar eu stau acasă să-l aştept şi el sigur va intra prin plasa de ţânţari.”

Oana Totora personal matchmaker

Cum îţi poţi găsi perechea

Online dating – profiluri online în care sunt specificate preferinţele fiecăruia.

Virtual dating – o combinaţie între un joc video şi dating în care utilizatorii îşi creează avataruri.

Speed-dating – persoanele se întâlnesc într-un spaţiu public şi au interviuri scurte, prin rotaţie.

Agenţii de dating offline – intermediază căsătorii sau facilitează crearea unor relaţii între persoanele din baza de date.

Blind dating – persoane care nu s-au mai întâlnit.

Singles event – un grup de persoane disponibile participă la un eveniment.

Sursa: Studiu Umbrella for Two

Corporatiştii, mult mai exigenţi

Alegerea partenerului de cuplu atunci când ajungem la vârsta maturităţii implică mai mulţi factori, spun psihologii. „La această vârstă ştim mai bine ce ne dorim, dar suntem mai puţin dispuşi la compromisuri”, spune Aniela Minu.

Caută parteneri asemănători

„Ca adult eşti pregătit pentru o relaţie stabilă, dar apar şi anumite comportamente rigidizate, care fac mai dificilă disponibilitatea de a te îndrăgosti şi de a te abandona într-o relaţie”, explică şi Lena Rusti, psiholog Mentarex. Accentul trebuie să cadă mai ales pe capacitatea celor doi de a se înţelege şi de a accepta cerinţele jobului fiecăruia. „În cazurile în care cei doi fac parte din zona business există mai multe şanse ca ei să vorbească aceeaşi limbă, să se înţeleagă reciproc, să se stimuleze profesional, intelectual şi emoţional”, spune Aniela Minu.

Psihologul explică şi de ce oamenii din zona corporatistă sunt mai pretenţioşi în alegerea partenerului: „Sunt exigenţi atât cu propria persoană, cât şi cu cei din jur. Ei sunt atraşi de provocări şi evoluţie, sunt persoane complexe, cu un mod de gândire diferit de cel tradiţionalist, trăiesc după alte standarde, îşi cunosc propria personalitate şi-şi doresc parteneri care să li se asemene sau care să le împărtăşească nevoile, stilul de viaţă, dorinţele.”

Lena Rusti spune însă că în lumea corporatistă, a persoanelor care se identifică cu cartea de vizită şi cu realizările lor pentru a-şi consolida stima de sine, alegerea unui partener corespunzător, care să-i consolideze statutul, poate fi parte din procesul de impunere ca fiinţă socială. „În aceste situaţii, partenerul este mai degrabă ales pentru ceilalţi decât pentru sine”, explică ea. Psihologul atrage atenţia şi asupra problemelor care pot apărea ­într-un astfel de cuplu. „Compania cere atât de mult de la tine, încât nu-ţi mai rămâne nimic pentru a da în relaţie – timp, implicare, energie. E foarte important ca partenerii să nu se piardă într-o companie, în detrimentul vieţii personale”, spune specialistul.