Primul s-a intamplat, urmeaza inca trei!

Joi, 10 noiembrie a avut loc primul din seria seminariilor gratuite sub tematica “Pregateste-te sa deschizi cand iti bate dragostea la usa!” organizat de UmbrellaforTwo impreuna cu Let’s Meet – reteaua sociala pentru singles.

O seara de toamna in Bucuresti ne-a adunat in numar mare in sala cafenelei Bratianu pentru a cauta inspiratie, hrana pentru suflet si placerea de a ne intalni.

La orele 20.00, sala mare a cafenelei se umpluse, iar in aer plutea emotie si curiozitate.

Diana Vasile si-a inceput prezentarea cu o energie si o naturalete care ne-a cucerit pe toti cei prezenti. Ramane memorabila metafora frumoasei esarfe “donate” de una dintre participante ca sa personifice ideea de relatie. Ce ne-a transmis Diana in aceasta seara?

Ca 1+1=3, adica sunt EU, esti TU si RELATIA dintre noi 

Ne-a provocat sa ne raspundem la intrebarea: Vreau sa intru intr-o relatie ca alegere sau compromis?Vreau sa scap de singuratate sau sa fac alegerea potrivita?

 A fi singur sau a fi intr-o relatie este o chestiune de alegere: respectiv a fi singur inseamna a fi in relatie cu tine, o relatie din care avem nevoie sa invatam inainte de a intra intr-o relatie cu o alta persoana. Ce anume putem sa invatam?

– ce inseamna pentru noi o relatie armonioasa, bazata pe incredere in sine si in celalalt si pe valori similare

– ce inseamna pentru noi o alegere buna, bazata pe iubire si nu pe frica… de a ramane singur si de stigmatul societatii.

Premisa majora de a fi cu celalalt intr-o relatie armonioasa este relatia cu noi insine, modul in care ne apreciem, ne iubim si ne intelegem pe noi insine se va regasi in modul in care il apreciem, iubim si intelegem pe celalalt.

 


Relatia cu propria persoana este punctul de plecare pentru o viata in doi.

Perioada in care suntem single (nu suntem implicati intr-o relatie) este una de bilant, in care este bine sa lucram cu noi insine, sa ne autocunoastem, sa facem o analiza realista a punctelor noastre tari si slabe:

“Cand suntem singuri, invatam de fapt sa fim cu celalalt” spune Diana, de aceea este important sa focalizam atentia catre a simti in primul rand iubirea fata de noi. Modul in care  te simti cu tine insuti/insati prezice clar modul in care te simti intr-o relatie.

Citatul celebru asupra caruia Diana ne invita sa reflectam este:

“Singuratatea este o furtuna tacuta care ne inlatura crengile uscate; in plus, ea impinge radacinile noastre catre inima vie a pamantului.”

Ideile si conceptele prezentate demoleaza unele mituri personale si credinte limitative si ne invita la responsabilizare fata de propriile alegeri. Eliberandu-ne de presiunea sociala a lui “asa trebuie…” vom gasi calea catre autenticitatea fiintei noastre si vom putea face alegerile potrivite in viata.

 

Opinia participantilor la seminar:

“Diana Vasile a fost la inaltime: o prezentatoare extraordinara, motivanta si cu o intelegere deosebita a sufletului uman, m-am simtit onorata sa ascult ideile ei”

“M-am simtit foarte bine aseara, la seminar. Am plecat de acolo altfel. Am simtit o schimbare!”

Seminarul de aseara nu a facut altceva de cat sa imi confirme faptul ca trebuie sa ma schimb si ca eu sunt cea care detine cheia.”

Am cules un feedback de la profesionistii care au avut curiozitatea de a vedea un asemenea seminar. Anda Suta, psiholog si coach, ne-a spus despre aceasta initiativa si despre continutul seminarului:

“O sesiune bogata in Aha-uri, revelatii despre noi insine, despre modul nostru natural (si uneori neconstientizat) in care facem lucrurile in vietile noastre, in relatiile noastre.

Felicit organizatorii evenimentului pentru aceasta initiativa de care cred ca noi toti avem mare nevoie si salut cu entuziasm noua perspectiva plina de energie oferita de Diana despre ce inseamna a fi singur si a fi in relatie.

Va dezvalui ceva ce am retinut si a ramas cu mine din seara zilei de 10 noiembrie: Relatiile sunt facute ca sa existe viata in ele!”

 

Diana Vasile, doctor in psihologie, psihoterapeut si trainer, specializata in psihoterapie si consiliere psihologica pentru adulti, copii, cupluri si familii, grupuri de autocunoastere si dezvoltare personala, training organizational si formare profesionala. Mai multe informatii despre Diana si munca acesteia gasiti aici: www.logos-consult.ro.

 

 

Anunțuri

Cine face bani din heart-hunting sau dating pentru corporatiști

Sursa: Forbes

Oana Totora a transformat lipsa de timp a colegilor săi corporatiști într‑un business de sentimente. Acum „peţitoarea” a pornit o vânătoare de capete 
și inimi.

In cei șapte ani cât a lucrat în mediul corporatist, Oana Totora și‑a făcut o imagine cât se poate de completă despre ce înseamnă rigoarea și complexitatea. Între 2002 și 2009, a lucrat pentru companii precum UniCredit, Lugera & Maklér, Ernst & Young, InBev, pe poziții de la asistentă până la cea de managing consultant. Pe lângă know‑how, din această experiență s‑a ales și cu o idee de business. Astăzi își bea relaxată ceaiul la mansarda unei vile închiriate din București și povestește despre acel „ceva” pe care l‑a identificat și l‑a pus în practică în urmă cu doi ani.

Ideea a venit natural, după ce Oana a observat că majoritatea colegilor săi corporatiști au o viață dezechilibrată, iar timpul pentru a cunoaște alte persoane lipsește cu desăvârșire. Un impuls decisiv a venit chiar de la una dintre asociatele sale de acum, care ar fi apelat la un serviciu de matchmaking (termen sinonim cu cel de dating – întâlnire, în limba engleză).

„Mi‑am dat seama că în zilele noastre rolul peţitorilor din vechime este reluat de matchmakeri profesionişti. Ei îşi folosesc cunoştinţele pentru a găsi persoana ideală”, spune Oana Totora. Așa s‑a născut compania Umbrella for Two, prima agenție de matchmaking, dedicată în exclusivitate profesioniștilor din mediul de business. „Nu mă îmbogăţesc şi nu cred că voi ajunge în «Top 500 Miliardari». Dar acest business îmi oferă un trai frumos”, glumește Oana Totora.

Umbrella for Two este acum la începutul celui de‑al doilea an de existenţă pe piaţă, iar tânăra antreprenoare vizează afaceri de 100.000 de euro. Modelul de business a pornit de la un serviciu de inspiraţie britanică şi, prin feedbackul primit de la clienţi – peste 300 de contracte au fost deja încheiate –, a reuşit să dezvolte pachetele de servicii pe care acum le oferă.

Totora susţine că tot cu ajutorul clienţilor şi‑a trasat noile direcţii de dezvoltare a businessului. Printre acestea se numără extinderea serviciului de „head and heart hunting” şi în alte oraşe din ţară şi dezvoltarea de servicii complementare cum ar fi coaching‑ul relaţional, dar şi organizarea de evenimente.

Privind în urmă îşi aminteşte că antreprenoriatul a fost visul ei încă din timpul facultăţii, când participa la activităţile organizaţiei studenţeşti AIESEC. Are studii economice la Universitatea din Craiova și un masterat în resurse umane la Universitatea Bucureşti. Un vis la care a ajuns după ce a trecut prin mediul corporatist. Recunoaşte că un job în cadrul unei companii multinaţionale i‑a oferit multe avantaje. A avut acces la know‑how, siguranţă şi stabilitate. În același timp, a putut să‑și analizeze propriile decizii în companii în care era doar angajat.

În antreprenoriat a descoperit exact opusul tuturor acestor lucruri. „Singurul know‑how la care ai acces vine din propriile tale cunoştinţe, din propria ta experienţă. Sunt şi momente în care simţi că nu ai nici măcar asta, şi atunci apelezi la încredere, la entuziasm”, adaugă tânăra antreprenoare. Este de părere că un business propriu te pune faţă în faţă cu propriile atuuri şi cu propriile limitări şi te provoacă constant. Iar pentru ea antreprenoriatul reprezintă o experienţă ce i‑a oferit posibilitatea şi libertatea să construiască ceva de la zero alături de cele două partenere de business ale sale.

„Diferenţa vine din faptul că fiecare lucru pe care îl fac este ceva ce vreau şi îmi place să fac şi mai puţin ceva ce trebuie să fac”, mai spune Totora.

Adaugă şi faptul că a fi angajat se asemăna cu o drumeţie pe un traseu de munte semnalizat, pe când a fi antreprenor este cu totul altceva: „o experienţă off‑road, unde e nevoie de curaj, perseverenţă, flexibilitate şi suficientă dorinţă de a reuşi încât să te poţi scutura de praf şi să mergi mai departe”.

Are multe satisfacții, dar problema timpului tot nu s‑a rezolvat. Dimpotrivă. Activitatea unei zile de muncă depinde de ce „pălărie” poartă. Atunci când o poartă pe cea de matchmaker îşi petrece ziua în întâlniri cu oameni. Îi ascultă, discută despre experienţele şi aşteptările lor şi încearcă astfel să îi ajute să îşi găsească perechea. În schimb, dacă poartă „pălăria” de managing partner al companiei îşi petrece ziua la birou, în şedințe, cu rapoarte, cifre, analize şi prezentări în PowerPoint – reminiscenţele experienţei în mediul corporatist, după cum spune ea.

A fi matchmaker nu este ceva ce se termină la ora 18:00, după ce închide calculatorul. Pentru ea devine chiar un stil de viaţă. Şi pentru a avea succes în acest business, mizează pe faptul că oamenii au devenit din ce în ce mai sofisticaţi, mai presaţi de timp, mai pretenţioşi în alegerea partenerului. În timp ce unii preferă să petreacă mult timp online în selectarea partenerilor şi în intervievarea lor până la o întâlnire faţă în faţă, există şi reversul medaliei. Iar aici putem vorbi despre conceptul de dating într‑un cadru business, organizat după reguli clare.

Dar până să pună efectiv, afacerea pe picioare, Oana Totora a realizat o serie de studii de piaţă pentru a‑și minimiza riscurile. A analizat piaţa din România şi nu i‑a fost deloc greu să îşi dea seama unde se situează „dating‑ul”. Iar astăzi, tânăra antreprenoare de la Umbrella for Two a decis să parieze pe un segment sigur de clienţi din categoria premium, clasa mijlocie superioară şi foarte mulţi din zona corporate.

Oana Totora face bani din peţit profesionist

Sursa: Adevarul   

O tânără antreprenoare a reuşit să transforme lipsa de timp a colegilor săi corporatiști într‑o afacere care îi poate aduce profit: le găseşte sufletul pereche. Umbrella for Two, compania de „peţit“ pe care Oana Totora a înfiinţat-o, este la începutul celui de‑al doilea an de existenţă, iar tânăra vizează afaceri de 100.000 de euro.

Ideea de afaceri a venit natural, după ce Oana a observat că majoritatea colegilor săi corporatişti – între 2002 şi 2009, a lucrat pentru companii ca UniCredit, Lugera & Maklér, Ernst & Young, InBev – au o viaţă dezechilibrată, iar timpul pentru a cunoaşte alte persoane le lipseşte cu desăvârşire. Un impuls decisiv a venit însă de la una dintre asociatele sale de acum, care ar fi apelat la un serviciu de matchmaking (termen sinonim cu cel de dating – întâlnire, în limba engleză). „Mi‑am dat seama că, în zilele noastre, rolul peţitorilor din vechime este reluat de matchmakeri profesionişti. Ei îşi folosesc cunoştinţele pentru a găsi persoana ideală”, spune Oana Totora. Aşa s‑a născut compania Umbrella for Two, prima agenţie de matchmaking, dedicată în exclusivitate profesioniştilor din mediul de business.

Modelul britanic

Modelul de business a pornit de la un serviciu de inspiraţie britanică şi, prin feedbackul primit de la clienţi – peste 300 de contracte au fost deja încheiate -, a reuşit să dezvolte pachetele de servicii pe care acum le oferă. Totora susţine că tot cu ajutorul clienţilor şi‑a trasat noile direcţii de dezvoltare a businessului. Printre acestea se numără extinderea serviciului de „head and heart hunting” şi în alte oraşe din ţară şi dezvoltarea de servicii complementare, cum ar fi coachingul relaţional, dar şi organizarea de ­evenimente.

Oana Totora recunoaşte că un job în cadrul unei companii multinaţionale i‑a oferit multe avantaje. A avut acces la know‑how, siguranţă şi stabilitate. În acelaşi timp, a putut să‑şi analizeze propriile decizii în companii în care era doar angajat. În antreprenoriat a descoperit însă exact opusul tuturor acestor lucruri. „Singurul know‑how la care ai acces vine din propriile tale cunoştinţe, din propria ta experienţă. Sunt şi momente în care simţi că nu ai nici măcar asta, şi atunci apelezi la încredere, la entuziasm”, adaugă tânăra antreprenoare.

Este de părere că un business propriu te pune faţă în faţă cu propriile atuuri şi cu propriile limitări şi te provoacă constant. Iar pentru ea antreprenoriatul reprezintă o experienţă ce i‑a oferit posibilitatea şi libertatea să construiască ceva de la zero alături de cele două partenere de business ale sale.

Citiți povestea completă a Oanei Totora pe Forbes.ro.

„Nu mă îmbogăţesc şi nu cred că voi ajunge în «Top 500 Miliardari». Dar acest business îmi oferă un trai frumos. „
Oana Totora
managing partner Umbrella for Two

Viata ca un dans

Articol scris de Andreea Voroneanu, Antrenor pentru minte si suflet.

Saptamana trecuta am explorat dansul improvizat de contact, 4 zile, alaturi de niste oameni minunati. E un mod de a  dansa intotdeauna conectat la un partener, despre care poti afla mai multe daca te uiti la acest scurt filmulet.

Kybalionul (Manualul clasic de alchimie hermetica) vorbeste despre unul dintre cele 7 secrete sacre ale materializarii: principiul corespondentei, care se poate rezuma la: Cum e sus, asemenea e si jos; cum e jos, asemenea e si sus.

De-aia spun si eu: precum in dans asa si in viata, precum in viata asa si-n dans.

Dansul improvizat de contact m-a invatat despre relatii, despre iubire, despre mine. Iata deci ce-am primit, intr-o ordine aleatorie.

In dans: important e sa gasesc punctul de contact cu partenerul meu si sa mentin intotdeauna conexiunea. Partenerul cu care sunt e  cel mai minunat din lume, pentru ca e singurul care e cu mine acolo in acel moment, singurul cu care construiesc acea experienta. Sunt  momente in care pierdem contactul vizual, dar intotdeauna ceva ne tine impreuna.

Ce am invatat? Sa onorez omul cu care aleg sa traiesc o experienta. Cand suntem impreuna,  co-creatori a ceea ce traim, bucuria momentului e data de cat de mult stam in  contact unul cu altul, cat de mult ne simtim si ne acordam credit unul altuia.Partenerul meu dintr-o experienta e singurul  care e acolo atunci si prin urmare singurul care conteaza. N-are importanta cine ar putea fi in locul lui si nici macar cum ar putea fi el altfel, schimbat si ajustat dupa propria-mi placere sau visare.

In dans: ambii parteneri sunt acolo sa danseze. Cadrul  e clar, intentia e stabilita si muzica e aceeasi pentru amandoi.

Ce am invatat?
Am inteles ca de multe ori am suferit cand nu am stabilit clar si de comun acord cadrul de desfasurare a relatiei proaspat infiripate. Au urmat asteptari diferite si neimplinite, proiectii nejustificate si dezamagiri. Acum imi asum sa ma intreb ce-mi doresc de la o relatie, sa comunic si sa primesc si intentia celuilalt. In caz de sincronicitate, mergem pe acelasi drum. Daca nu, ne luam ramas bun cu drag si respect si mergem mai departe separat.

In dansul improvizat de contact, pentru o desfasurare armonioasa e necesar ca cei doi parteneri sa impinga unul in celalat cu forte egale, pentru ca intregul sa fie in echilibru.

Ce-am invatat?
Intr-o relatie, e necesar ca fiecare din noi sa-si asume sa-si aduca  jumatatea sa de contributie. Cand unul impinge mai mult decat altul, e doar o  chestiune de timp pana totul se naruie. Si pana atunci, cel ce impinge prea tare e obosit si frustrat, iar celalat invadat si speriat. Devin din ce in ce mai constienta de nevoia de a pastra echilibrul in orice relatie, de a primi si  a darui armonios.

In dans: mi-a fost atat de greu sa am incredere in parteneri ca ma pot sustine, ca ma pot ridica si ca sunt acolo pentru mine. Iar lipsa mea de incredere, m-a facut sa ma crispez, sa –mi blochez respiratia si  sa devin cu atat mai grea si mai greu de sustinut.

Ce-am invatat?
Increderea e fundatia oricarei relatii si fara ea orice constructie se darama. Cand aleg un iubit, un prieten sau un partener de afaceri e fundamental sa aleg  sa am incredere. E singurul mod in care sustin cu adevarat ceea ce construim impreuna. Si am mai invatat ca increderea in altii e de fapt incredere in mine.  Ca si de-o fi sa cad, am in mine tot ce-mi trebuie sa ma ridic din nou. Increderea in altii e si dragoste de sine si credinta ca sunt sufiecient de  buna, de “iubibila” pentru ca cineva sa aleaga sa fie alaturi de mine si sa ma sustina.

In dans: dupa o vreme de dans cu un partener se naste  o energie care este suma plus inca ceva a energiilor noastre. Daca esti atent la acea energie, ea isi implineste singura potentialul maxim si ii cheama pe parteneri sa curga impreuna, fluid dintr-un gest in altul. Energia asta se simte cel mai bine cu ochii inchisi, conectat la inima si cu toata atentia in prezent.

Ce-am invatat? Sa-mi scot nasul din propria mea experienta si sa ma deschid spre faptul ca lucrurile se intampla si la un alt nivel, dincolo de mine. Fiecare alegere a mea, creaza si influenteaza mai mult decat propria mea experienta si e important  sa-mi asum acest lucru. Atunci cand relationez cu cineva, pot aduce acolo iubire si lumina sau dimpotriva frica si confuzie. Si in functie de ce seminte aduc, asa roade culeg si culegem.

In dans: au fost momente cand m-am simtit inconfortabil, speriata sau agresata. Si n-am spus nimic, m-am retras in mine si atunci s-a rupt conexiunea. Prizele n-au iesit sau dansul s-a blocat.

Ce-am invatat?
Sa spun atunci cand cineva imi incalca limitele de confort, sa comunic si sa ma bazez pe partener pentru a gasi impreuna solutia. In trecut mi-a fost mult mai simplu sa ma inchid in mine, sa fug sau sa atac. Astazi, am inteles ca singura solutie care serveste tuturor este sa-mi deschid inima, sa am curaj si sa comunic.

In dans: m-am bucurat de dans numai cand nu m-am mai luat in serios si nu am mai incercat in zadar sa fac totul perfect.

Am invatat, din nou, ca viata e o calatorie, nu o destinatie si ca bucuria se afla doar in momentul prezent oricat de imperfect e el. Si ca da, viata e mult mai frumoasa alaturi de alti oameni.

In dans: cand dansez singura ma simt libera, centrata, vesela si e minunat. Dansul in doi e mai dificil, cere mai multa atentie si concentrare, mentinerea contactului cu celalat si comunicare constata. Mai cere sa iti asumi sa fii acolo, alaturi de celalalt cu propriile lui nesigurante si  imperfectiuni. Dar cand iese e magie: libertate, centrare si veselie la puterea  n.

Ce-am invatat?
Traiul impartasit cu cineva multiplica exponential orice stare. Am invatat ca imi doresc aceasta experienta si ca vreau  sa aduc in relatii, pentru a fi multiplicate,  dragoste,  joc, armonie, bucurie si  intelepciune. Si cat mai putin din orice s-ar afla la polul opus.

In dans si in viata aleg sa traiesc in momentul prezent, sa ma simt pe  mine si ce inseamna conectarea la altii si sa ma abandonez fluxului.

O zi importanta :)

Dragii nostri,

vrem sa impartasim cu voi o veste foarte buna si foarte importanta: suntem deosebit de bucurosi si de mandri sa va anuntam ca astazi s-a nascut o fetita foarte dragalasa, iar cei care i-au adus impreuna pe parintii ei am fost noi, echipa Umbrella for Two :)

Ii felicitam pe norocosii parinti si le dorim ca fiecare zi sa le aduca cel putin la fel de multa bucurie si stralucire ca aceasta!

Cu drag,

Echipa Umbrella for Two

O poveste cu talc

Intr-o zi, Platon l-a intrebat pe Socrate ce este dragostea. Socrate i-a raspuns: Du-te pe campul din apropiere si adu-mi cel mai frumos spic de grau pe care il vei gasi, dar tine cont ca nu ai voie sa faci decat o singura incercare. Platon l-a ascultat fara sa cracneasca, si s-a intors dupa o vreme fara a aduce nimic cu el.
Socrate l-a intrebat ce se intamplase, iar Platon l-a lamurit: Atunci cand am intrat in lanuri am zarit un spic inalt si frumos, dar m-am gandit ca poate voi gasi un altul si mai maiestos, asa ca am mers mai departe. Am cautat in zadar dupa aceea, caci nu am aflat nici un alt spic asemeni celui dintai, asa ca nu ti-am mai adus vreunul.

Socrate i-a spus: Aceasta este dragostea.

Intr-o alta zi, Platon l-a intrebat pe Socrate ce este casatoria. Socrate i-a zis: Mergi pana la padure si taie-mi cel mai mandru si mai chipes brad, dar adu-ti aminte ca nu ai voie sa faci decat un singur drum pentru asta. Platon a facut intocmai si a revenit dupa un timp cu un brad nu tocmai inalt si nu foarte frumos, dar indeajuns de aratos. Socrate l-a intrebat de ce a ales tocmai acel pom, iar Platon i-a raspuns: Am vazut niste brazi foarte falnici in drumul meu prin padure, dar mi-am amintit ce s-a intamplat ultima data, cu spicul de grau, asa ca l-am ales pe acesta. Mi-a fost teama ca daca nu il iau cu mine ma voi intoarce din nou cu mainile goale, desi nu a fost chiar cel mai frumos brad pe care l-am zarit.

Socrate i-a spus: Aceasta este casatoria.

Cu o alta ocazie, Platon l-a intrebat pe Socrate ce este fericirea. De aceasta data, Socrate l-a indrumat: Du-te pe malul raului si culege cea mai frumoasa floare pe care o vei gasi, dar tine seama ca nu poti sa alegi decat o singura data. Platon a facut asa cum i s-a cerut si, la intoarcere, a povestit: Am vazut aceasta floare langa rau, am cules-o si m-am gandit ca este cea mai frumoasa dintre suratele ei. Desi am zarit si alte flori minunate, continui sa cred ca aceasta este fara egal.

Socrate i-a zis: Aceasta este fericirea.

Cu un alt prilej, Platon si-a intrebat invatatorul ce este viata. Socrate i-a cerut sa faca un nou drum in padure si sa aduca de acolo cea mai frumoasa floare care ii va iesi in cale. Platon a plecat de indata, gata sa isi duca la indeplinire sarcina. Au trecut trei zile, dar el nu si-a mai facut aparitia. Socrate a mers si el in padure, sa isi caute ucenicul. In cele din urma, l-a descoperit in mijlocul unei poiene. Socrate l-a intrebat daca a descoperit preafrumoasa floare, iar Platon i-a aratat-o, rasarind din pamant chiar langa el. Invatatorul l-a intrebat de ce nu adusese floarea la casa sa, iar Platon i-a spus: Daca faceam asta, s-ar fi vestejit curand. Chiar daca nu o rup, ea va muri, mai devreme sau mai tarziu. Asa ca am stat in preajma ei atunci cand a inflorit, iar atunci cand se va ofili voi cauta o alta, la fel de frumoasa. De fapt, acesta este a doua floare pe care am descoperit-o.

Socrate i-a spus: Ei bine, se pare ca stii deja adevarul despre viata.

Concluzii:

  •  dragostea nu inseamna perfectiune
  • casatoria nu trebuie sa fie o alegere perfecta ci sa devina una
  • fericirea este o stare de spirit autocastigata de alegerea  facuta
  • viata este bucuria de a fi impreuna.

Unde sa o duci la prima intalnire?

Sursa: Restograf

Oana Totora m-a rugat sa-i trimit un mic ghid spre indrumarea clientilor ei, pentru care clienti alegerea locului primei intalniri poarta o responsabilitate serioasa, foarte serioasa, de care depinde continuarea relatiei abia infiripate. Si, pe cale de consecinta, si restul de comision pentru Oana…

Iata, deci, cateva optiuni:

Daca fata incepe sa tremure si daca vocea ii devine gatuita de emotie cand vede in carne si oase pe cineva pe care l-a vazut in televior – fie el politician, om de afaceri, fotbalist, cel care prezinta vremea sau chiar un figurant dintr-o reclama -, daca are abonament la toate revistele cu vedete si daca se uita in fiecare zi pe Internet ca sa vada daca Oanei Zavoranu i-a trecut migrena, atunci Casa di David ar putea fi alegerea perfecta. Sigur va vedea fata o duzina de oameni de la televizor, asa ca veti face un mare pas cu dreptul in viitoarea relatie. Atentie, insa! Daca fata e mai intelectuala din fire, s-ar putea sa obtineti efectul invers si sa nu o mai vedeti la a doua intalnire. Asa ca verificati bine inainte… Algoritmul poate fi aplicat fara mari modificari si in cazul Aquarium-ului, al The Gang-ului, al Loft-ului sau al Il Calcio Ristorante-ului.

Daca un punct alb pe un perete negru ii provoaca spasme metafizice si fata incepe sa zareasca energii coborand in efluvii sau miscandu-se de la stanga la dreapta (sau invers), daca intra in transa si incepe sa foloseasca cuvinte neintelese, precum “spirit”, “pace”, “armonie”, “irefutabil” sau altele asemanatoare, atunci ar trebui sa va ganditi sa o duceti la Mju.
Daca va simtiti destul de sigur pe dv pentru un sex on the first date, Dracula ar fi cea mai buna alegere. Se stie, doar, ca frica e unul dintre cele mai puternice afrodiziace. Vorbiti dinainte cu baietii de acolo sa fie si mai infricosatori decat de obicei si dati-le inainte o poza cu fata, ca sa nu sperie prea tare din greseala pe altcineva. Si cu Hard Rock Café ar putea merge, desi efectul e incomparabil mai slab. Harmalaia si fumul gros de tigara cresc nivelul de adrenalina, adrenalina creste libidoul si asta va va indreapta pe calea cea buna. Mai ales ca, de cate ori va vrea sa va spuna ceva, va trebui sa se aplece peste dv sa va lipeasca strans buzele de ureche. Si invers, evident, asa ca incercati cu orice pret sa mentineti vie conversatia…

Daca nu e romanca si daca se simte obligata de fiecare data cand ajunge intr-un loc strain sa manance la cate un restaurant “cu specific national” pentru a se “scufunda” in cultura tarii respective, atunci faceti o rezervare la Hanul Veseliei, la Jaristea, la Vatra, la Casa Gorjana sau la Casa Romaneasca. Puteti incerca si la Burebista daca i se pare cel mai natural lucru ca taranul roman sa se opreasca mai intai pe la supermarket, in drumul lui spre ogor, ca sa-si ia ceva de-ale gurii.

Daca e de la PRM, va trebui sa faceti un drum mai lung, pana la Balotesti, ca sa vada Vatra Neamului. Merita investitia intr-un plin de benzina! Cu fata de la UDMR mergeti la sigur cu St. George iar cu cea de la PSD la La Historia, fara indoiala.

Pronuntati urmatoarele cuvinte: “fustita, ciorapei, rochita, pantofiori, posetuta”. Daca fetei i se inmoaie imediat genunchii si incepe sa tremure, atunci mergeti direct la Dada, pe Matei Voievod. Dar sa nu va mai puneti nimic in agenda pe ziua respectiva, pentru ca nu se stie cand veti mai putea pleca de acolo.

Rugati-o pe Oana sa arunce o privire la fata acasa. Daca perdelutele de la dormitor sunt roz, daca pe capacul de la WC e o frumoasa carpetica roz, daca hartia igienica e tot roz si daca toata podeaua de la baie e acoperita cu un covoras roz, din acelea cu fire lungi si groase, de “ti se afunda piciorul in ele” – cum zice reclama –, si daca acest covoras acopera si ultimul coltisor si apoi imbraca si piciorul vasului de toaleta pe cel putin 25 de cm in sus, atunci Market8 ar fi alegerea perfecta. Dar neaparat pe terasa, unde ciucureii, canafeii si volanasele ii vor produce o stare de euforie pe care, cu putin noroc, o va proiecta si asupra dv. Si o fraza bine tintita, de felul: “ce interesant… cat de mult seamana astea cu cele de la mine de acasa…” poate face minuni!

Daca fata a mancat numai la McDonald’s, La KFC sau la cantina studenteasca pana acum, iar in zilele de sarbatoare merge cu fetele la Pizza Hut, si daca vreti s-o impresionati cu o mancare frantuzeasca despre care a citit in romane sau pe care a vazut-o doar in filme, atunci puneti-va bani pe card si mergeti la Heritage sau la Bistrot Epoque. Daca nu stati prea bine cu banii “in perioada asta”, incercati la French Bakery din spate de la Eva. Fata va crede ca a fost mancare frantuzeasca si dvs. scapati onorabil. Cu banii economisiti puteti s-o duceti la un concert la Atheneul din apropiere si impuscati doi iepuri dintr-un foc!

Daca fata isi ia micul dejun la Osho, se muta apoi pe Beller ca sa-si bea cafeaua, mananca la pranz din nou la Osho, se muta apoi pe Beller ca sa-si bea cafeaua, dupa care revine la Osho pentru cina, insa le spune fetelor sa-i tina locul ocupat la The Eatery pana se intoarce, atunci invitati-o tot la Osho.

Daca l-ati citit pe Zahavi si ati devenit specialist in Principiul Handicapului, atacati frontal: Teheran, Idomemos, Ali Baba, Naser, The Harbour, Die Deutsche Kneipe. Dar cel mai de efect ar putea fi cu Casa Bana, mai ales daca veti avea sansa sa-l intalniti pe Plesu pe acolo sau pe cine mai stie cine care sa pecetluiasca alegerea dvs.

Daca e minora, duceti-o la La Mama. Ii aratati ca sunteti tanar si faceti si o economie substantiala.

Daca fata mananca o singura data pe zi, si atunci numai frunze, si daca e convinsa ca cei care mananca o bucata de carne sunt niste criminali care isi vor primi pedeapsa, daca se uita tot timpul in zare cand vorbeste cu tine si daca tresare numai cand spui “feng shui” sau “zen”, atunci nu va asumati riscuri inutile si mergeti intins la Casa Satya.

Daca e o fata delicata si daca citeste si altceva pe langa Elle sau de pe Internet, mergeti cu ea la La Bonne Bouche sau la Escargot. Daca e fata de gasca luati-o la Exile. Dar sa va asigurati ca nu e si Romica acolo, ca sa nu-i distraga atentia…

Succes!

Autor: George Butunoiu

Proiect: Restograf (www.restograf.ro) a fost conceput de catre si pentru oameni pentru care mancatul la restaurant e o treaba serioasa, o indatorire inevitabila de business. Pe acest site veti gasi o imagine neretusata a gastronomiei bucurestene, cu topuri, descrieri detaliate, date de contact si alte informatii pentru 250 dintre restaurantele importante ale Capitalei, precum si informatii relevante (tip de bucatarie, pozitionare, pret, date de contact etc.) pentru alte 500 de localuri.